Un demers lung şi costisitor s-a soldat cu un câştig în 2007 pentru Cris-Tim, în procesul intentat de Campofrio; mai mulţi procesatori aveau în producţie salam săsesc, produs bine vândut pe piaţă, dar înregistrarea mărcii a permis companiei româneşti să deţină dreptul exclusiv de a produce acest sortiment. Un război pentru proprietatea mărcii s-a dus şi în cazul Gerovital: până în 2008, atât producătorul Farmec Cluj, cât şi Gerovital Cosmetics (fosta Miraj Bucureşti), fabricau produse marca Gerovital, dar cu ingrediente diferite.

După mai mulţi ani de procese, Farmec Cluj-Napoca a cumpărat drepturile de utilizare a mărcii Gerovital Cosmetics, iar Farmec a plătit 1,1 milioane de euro pentru brandul cu o istorie de peste 60 de ani. O neînţelegere legată de numele mărcii l-a costat şi pe Florin Talpeş, fondatorul Bitdefender; deznodământul a dus la apariţia numelui folosit acum de producătorul românesc de soluţii de securitate cibernetică: „Aveam domeniul avx.com, predecesorul Bitdefender, dar când am dat drumul produselor pe piaţa americană ne-am trezit cu o procedură juridică”, povestea Florin Talpeş într‑un interviu acordat anterior şi care se lega de începuturile mărcii româneşti de soluţii de securitate.

O companie din SUA cu afaceri de miliarde din domeniul electronic considera că românii le încalcă brandul, iar businessul fondat de Florin Talpeş s-a văzut cheltuind peste 100.000 de dolari pe serviciile avocaţilor, bani care altminteri ar fi folosit la dezvoltarea afacerii. Pentru ca scenariul să nu se repete şi în alte ţări, dar şi din cauza literei V din numele AVX, Talpeş a început să se gândească la unul nou. Nu a fost o decizie uşoară, deoarece AVX avea deja un istoric de cinci ani, perioadă în care se investise în construirea brandului. Înregistrarea mărcii Bitdefender a durat nouă luni, dar antreprenorul evaluează că decizia a fost una potrivită: „Este important să te protejezi în principalele pieţe de pe mapamond”.

S-au scurs mai bine de 15 ani de atunci, iar protejarea mărcii la nivel internaţional nu reprezintă încă o prioritate pentru cei mai mulţi proprietari români de afaceri. Potrivit site-ului World Intellectual Property Office, care se referă la înregistrări internaţionale de mărci ce desemnează teritoriul României pentru protecţie, ţara noastră se află la coada clasamentului mondial din punctul de vedere al protejării proprietăţii intelectuale. În 2015, cel mai recent an pentru care există informaţii disponibile pentru întreg anul, în ţara noastră s-au înregistrat 79 de mărci.

În acelaşi an, Statele Unite ale Americii conduceau clasamentul internaţional din punct de vedere al proprietăţii intelectuale, cu 7.492 mărci înregistrate; în clasament urmează Germania, cu 4.466 de mărci înregistrate, şi  Franţa, cu 2.938 noi mărci înregistrate. Potrivit aceleiaşi surse, dacă în primele cinci luni ale anului trecut erau înregistrate 11 noi mărci în România, în perioada similară, în SUA, numărul acestora ajunsese la 1.279, în Germania, la 758, iar în Franţa la 667. „România ultimilor 27 de ani s-a dezvoltat pe o gândire de business de tip «bişniţă»... Cei mai mulţi antreprenori ai anilor ’90 au început aşa, doreau să facă bani mulţi şi repede, iar drumul de la ideea de afacere până la rezultatul final nu era prea bine analizat, se dorea realizarea unor venituri mari cât mai repede”, explică Paul Cosmovici, proprietar şi fondator al casei de avocatură Cosmovici Intellectual Property, specializată pe dreptul de proprietate intelectuală.

El consideră că atitudinea faţă de proprietatea intelectuală nu poate fi gândită în funcţie de aşezarea pe hartă, ci mai degrabă în funcţie de cât de dezvoltată este economia unui stat şi de rădăcinile gândirii de business din ţara respectivă. El a fondat compania care îi poartă numele în 2009; unul dintre predecesorii săi, George Cosmovici (1857-1920), a fost inventatorul a numeroase sisteme patentate pentru trenuri, folosite îndeosebi pentru reţelele de cale ferată din numeroase ţări europene. Astfel că nu e de mirare că a ales să-şi concentreze activitatea în direcţia dreptului de protejare a  proprietăţii intelectuale.

După doi ani de activitate în România, firma şi-a stabilit sediul în Geneva. De acolo, Cosmovici a dezvoltat activitatea firmei în special în direcţia proprietăţii intelectuale în ţări precum Elveţia, Statele Unite ale Americii, Franţa, Germania şi Regatul Unit. Din 2012, spune avocatul român, firma este capabilă să reprezinte companii mari şi să se ocupe de managementul unor portofolii de proprietate intelectuală, pentru clienţi din Europa, Statele Unite ale Americii şi Asia. Paul Cosmovici a observat că, în urmă cu şapte ani, când a deschis prima firmă în România, subiectul protejării proprietăţii intelectuale era aproape necunoscut pentru companiile locale. „Practic, cei mai importanţi clienţi erau companii multinaţionale din domenii ca farma şi FMCG, care intrau pe piaţa din România şi voiau să se pună la punct cu portofoliul de mărci pe această piaţă nouă”, a remarcat Cosmovici.

A apărut apoi şi interes din partea companiilor româneşti care erau destul de mari cât să vândă şi afară şi care erau familiarizate cu subiectul, pentru că se loviseră de tot felul de probleme în încercarea de a intra pe pieţe noi. „Segmentul cel mai puţin activ în domeniul proprietăţii intelectuale era reprezentat de antreprenori care îşi puneau prea puţin problema protejării ideilor şi a muncii lor şi nici nu considerau acest demers ca fiind un avantaj strategic care le-ar putea aduce investiţii mai sigure.” În prezent însă, lucrurile s-au schimbat, potrivit lui Cosmovici, şi antreprenorii români fiind atenţi la protejarea mărcilor proprii, în contextul în care îşi gândesc businessurile la nivel global. „Acum vorbim despre cu totul alte orizonturi pentru această piaţă.

În România încep deja să apară antreprenori care îşi gândesc businessurile global, care ştiu din start ce vor să facă peste cinci ani şi care conştientizează importanţa pregătirii unei baze solide pentru afacerea lor”, spune Cosmovici, subliniind importanta capitalului, de diferite feluri, inclusiv de proprietate intelectuală. Pe piaţa locală, domeniile cu cele mai multe mărci cu protecţie sunt cele farma şi industria bunurilor de larg consum, în special cele din domeniul alimentar. Avocatul spune că în IT sunt puţine mărci, dar produsele se actualizează cu o viteză extraordinar de mare şi fiecare update are nevoie de un anumit tip de protecţie înainte de a ieşi pe piaţă, indiferent că vorbim, de pildă, despre codul sursă sau despre numele produsului.