Printre posibilii succesori ai lui Profumo se numara, conform primelor informatii publicate de presa internationala, bancheri ca Matteo Arpe, fost CEO al bancii Capitalia, care a fost cumparata de UniCredit in 2007, sau Claudio Costamagna, un fost executiv de la Goldman Sachs.

Grupul ar putea apela insa si la un candidat din interior, in special din randul celor patru fosti adjuncti ai lui Profumo - Sergio Ermotti, responsabilul de activitatea de banca de investitii, Paolo Fiorentino, responsabilul de operatiuni globale, Roberto Nicastro, seful operatiunilor de retail, sau Federico Ghizzoni, seful operatiunilor din Europa Centrala si de Est.

Demisia lui Profumo, bancherul care conducea grupul din 1997 si care l-a transformat dintr-o banca locala intr-unul dintre gigantii financiari europeni, cu activitate in 22 de tari si o capitalizare bursiera care a crescut de la 1,5 la circa 37 de miliarde de euro, a dus la scaderea actiunilor UniCredit cu peste 2% inca de la inchiderea de marti a burselor, cand incepuse reuniunea Consiliului Director.

Motivul, cunoscut de ceva timp in piata, se leaga de nemultumirea actionarilor si a unor politicieni fata de politica agresiva a lui Profumo de majorare a capitalului si de emitere de obligatiuni, in urma careia structura actionariatului s-a schimbat, ajungand sa includa si fondul suveran al statului libian, Autoritatea Libiana pentru Investitii, si Banca Centrala a Libiei, ambele in total cu 7,4% din capital. Conform statutului, niciun actionar nu poate controla mai mult din 5% din drepturile de vot, iar autoritatile de reglementare a pietei studiaza acum in ce masura cele doua institutii libiene ar trebui sa fie privite drept o singura entitate. Ceilalti actionari semnificativi ai UniCredit sunt Aabar Investments, un fond de stat din Abu Dhabi, cu 4,9% din actiuni, si patru fundatii bancare italiene regionale (Verona, Torino, Bologna si Treviso), care impreuna au circa 10%.

Au aparut nemultumiri si fata de stilul centralizat de management practicat de Profumo, 53 de ani, supranumit "Alexandru cel Mare" sau "Domnul Aroganta" pentru ambitiile sale de a creste mereu anvergura europeana a UniCredit si de a se detasa de competitori. Ambitiile au fost incununate pana acum de succes, din moment ce grupul a traversat bine criza financiara, fara a anunta pana in prezent nicio pierdere trimestriala si fara a apela la statul italian pentru sustinere. Faptul ca Profumo a permis consolidarea pe tacute a participatiei libiene la capitalul UniCredit a fost insa sanctionat de actionari, in special de cei cu legaturi cu Liga Nordului, formatiune separatista de a carei sustinere depinde insa stabilitatea guvernului Berlusconi.

Statul libian a avut o participatie la UniCredit inca din 1997, cu 0,56%, insa abia in octombrie 2008 a ajuns la o participatie notabila (4,23%). Pe atunci, intrarea libienilor era privita ca un semn de incredere in grupul italian, mai ales ca in 2009, acestia au sustinut UniCredit cumparand obligatiuni de 250 de milioane de euro intr-o perioada in care grupul italian era amenintat de o criza de lichiditate. Cresterea participatiei statului libian este vazuta insa de politicienii Ligii Nordului drept un atac la intentia lor de a-si consolida influenta asupra institutiilor de credit din nordul dezvoltat al Italiei. Unii politicieni din Liga au acuzat chiar Libia ca ar vrea sa preia complet controlul UniCredit, (ceea ce Tripoli a dezmintit oricum), lezand astfel direct sentimentele lor nationaliste.