Problema e ca FMI nu va mai putea sa ramana multa vreme indulgent cu tarile pe care le finanteaza, fiindca risca sa nu mai aiba fonduri pentru viitoarele crize, care vor veni probabil din Japonia sau China, afirma economistul Kenneth Rogoff, profesor de economie si politici publice la Harvard.

"Intrebarea pentru FMI in Europa nu este daca are un plan viabil de implicare, ci daca are o strategie viabila de iesire", afirma Rogoff, intr-un comentariu distribuit de Project Syndicate.

Daca Fondul isi pierde credibilitatea de catalist al reformei bugetelor, pachetele financiare generoase pentru tarile europene nu vor servi decat sa exacerbeze marea criza globala a datoriilor publice, care mocneste nu numai in Europa, ci si in SUA, Japonia si in alte zone, scrie economistul american. "Cresterea economica lenta, imbatranirea populatiei si deficitele publice in continua crestere formeaza un mix periculos."

Ca fost economist-sef al FMI, Kenneth Rogoff are toata autoritatea de a spune ca rolul de baza al FMI a fost, dupa al doilea razboi mondial incoace, de a sustine redresarea economiilor afectate de razboi, iar pana la actuala criza financiara, cele mai multe economii europene s-au considerat prea bogate pentru a se umili cerand asistenta financiara Fondului. Acum insa, dupa revenirea in forta a FMI in marile economii est-europene, din Ungaria si Romania pana in Ucraina, tarile zonei euro sunt de acord ca o implicare a institutiei nu este exclusa nici pentru Grecia, nici pentru Portugalia, Spania, Italia sau Irlanda, daca va fi nevoie.

Revenirea Fondului are insa loc dupa ce "retorica populista din cursul crizei asiatice din anii '90 l-a castrat", determinand pana si tarile africane sa se fereasca de FMI ca de ciuma si sa prefere sa ia credite de oriunde din alta parte, de pilda din China. Daca decizia G20 de a creste de patru ori finantarea pentru Fond a rezolvat problema fondurilor, problema parghiilor FMI ramane insa: vechea severitate proverbiala a institutiei fata de indisciplina fiscala a debitorilor s-a dus.

"Daca FMI ar impune conditii dure, 'nemtesti' pentru a da bani unei tari, ar risca sa provoace imediat opozitie si intrarea in incapacitate de plata a tarilor respective, ceea ce e ultimul lucru pe care si-l doreste. Pana acum, de pilda, s-a dovedit destul de bland in Europa de Est, sustinand programe care depind de proiectii optimiste atat asupra cresterii economice, cat si a restrictiilor bugetare", sustine Rogoff.

Or, FMI trebuie sa gaseasca o cale de a iesi din aceasta situatie, intrucat, chiar si cu resursele financiare majorate de care dispune, nu va putea face fata la infinit unor debitori carora li se tolereaza perpetuarea problemelor fiscale de frica de a nu le provoca incapacitatea de plata. In fond, si tari care au beneficiat de asistenta FMI au ajuns in incapacitate de plata: Argentina, Indonezia sau Uruguay sunt exemple recente, afirma economistul american.

In cazul Romaniei, dupa cum stim, atitudinea FMI de la inceputul programului de imprumut stand-by de 12,9 miliarde de euro inceput in mai 2009 a fost de a accepta modificarea succesiva a tintelor de deficit bugetar, respectiv de a accepta, in premiera absoluta in istoria institutiei, folosirea a jumatate din fiecare transa de imprumut pentru finantarea deficitului bugetar, in loc de a cere ca toti banii sa fie folositi pentru sustinerea rezervei valutare.

Comentariul lui Kenneth Rogoff poate fi ascultat printr-un click aici.