Cu exceptia cazului in care Lou Reed, Brian Eno si Morrissey s-ar decide sa formeze o Super Trupa, nu prea exista un alt contracandidat care sa poata detrona primul album solo al lui Jarvis Cocker, fostul solist al trupei Pulp, de pe pozitia de numarul unu al anului care a trecut.

Acum cateva saptamani m-a dat pe spate un single postat pe pagina de pe Myspace.com a lui Jarvis Cocker. Piesa de cinci minute "Running the World" era uimitor de memorabila, incat la auzul vestii ca avea sa fie urmata de un album, aproape ca mi-a venit sa ies in strada sa dansez step de fericire. Vestea buna e ca LP-ul, intitulat "Jarvis", depaseste si asteptarile mele, deja exagerate.

Succesul celor de la Pulp s-a inscris pe ceea ce cred eu ca are denumirea stiintifica de "curba Gauss". Au pus bazele trupei in anul 1978, dar nu le-a dat nimeni atentie pana la inceputul anilor nouazeci. Si-au petrecut mai bine de cincisprezece ani in salbaticie, chinuindu-se sa-si castige existenta si cantand pe scene pe care le decorau (din lipsa de fonduri si datorita unui simt sec al umorului) cu hartie igienica. O experienta profund deprimanta, care a avut un rol determinant in definirea notei distinctive a celor de la Pulp: muzica lor era plina de deznadejde, de corvoada vietii de zi cu zi, lucruri pe care le traisera in toti acesti indelungi ani. Si de o gramada de personaje terifiante intalnite in timpul petrecut la marginea societatii: ciudatii si neadaptatii, cum ar fi femeia prinsa intr-o relatie abuziva, barbatii care se pregatesc sa arunce cadavrul unei fete intr-un lac... si as putea continua.

Totusi, atunci cand au dat lovitura, chiar au facut o impresie covarsitoare. Nu lipseau niciodata de pe ecranele televizoarelor din Marea Britanie, iar Jarvis devenise un invitat permanent al aproape oricarei emisiuni TV unde se discuta despre ceva. O emisiune despre pretul fasolei? Jarvis era invitat si reusea sa fie teribil de spiritual. Marele succes, pe care l-au cunoscut cu LP-ul "Different Class", n-a durat insa prea mult.

Urmatoarele doua albume au fost niste esecuri din punct de vedere comercial. Pulp si-au castigat renumele gratie unor piese  pe care fac prinsoare ca si bunica voastra stie sa le cante - incercati sa-i cantati "Common People" lui Tanti Veta de la Baia Mare si sunt sigur ca vi se va alatura la refren. Totusi, in comparatie cu albumele "Common People", "We Love Life" si, mai ales, cu "This is Hardcore", se aventureaza intr-un teritoriu mai sumbru. S-a dus stilul disco de pe "Different Class", aceste LP-uri virand mai degraba inspre un stil muzical numit "calea de mijloc", care suna in mare parte mai aproape de Burt Bacharach decat de britpop. Ultimul simbol al jalnicului declin al trupei Pulp a fost lansarea compilatiei intitulate "Hits", pentru a marca faptul ca formatia isi lua o pauza. Compilatia a reusit sa se claseze pe pozitia - deloc de invidiat - 71 in topurile din Marea Britanie, inainte de a disparea din topuri asemeni unui vas ce se scufunda.

Revenirea lui Jarv (banuiesc ca mi-ar permite sa-i spun asa) cu un album cu adevarat exceptional pare astfel potrivita. Albumul e mai bun decat orice a produs Pulp cand se afla la apogeu. Maiestria creatoare a lui Cocker se poate admira in plina glorie, iar umorul sau taios e mai evident ca oricand. Piesa "Baby’s Coming Back to Me" reprezinta o inversare inteligenta a unui cantec de dragoste, in timp ce "Don’t Let Him Waste Your Time" e o piesa miscatoare ca desprinsa de pe "Different Class". In "Black Magic", Jarvis duce granitele muzicii si mai departe, creand o piesa ce suna ca si cum Tyrannosaurus Rex ar fi colaborat cu Garry Glitter, producand ceva care va face ravagii, cu siguranta, pe ringurile de dans ale cluburilor de noapte indie. E un album care merita sa fie ascultat de mai multe ori. Cred ca l-am ascultat de vreo zece ori de la cap la coada (ceea ce ma face sa par un pic ciudat, nu-i asa?).

Albumul merita sa aiba un succes comercial enorm. Din pacate pentru Jarvis, acest lucru nu se va intampla. LP-ul a ajuns pe locul 37 in Marea Britanie pentru o saptamana, iar la momentul scrierii acestui articol parea sa nu mai fie in topuri. Nu-i de bun augur pentru revenirea lui Jarvis in lumea muzicii, o industrie care l-a traumatizat atat de puternic, incat i-a provocat o cadere nervoasa pe vremea cand Pulp se afla in culmea gloriei. Va sugerez sa cumparati un exemplar pentru fiecare cunoscut de Craciunul acesta. Nu se va mai lansa niciun album mai bun in acest an.

In romaneste de Loredana Fratila-Cristescu