Inainte sa se simta cineva ofensat, trebuie sa clarific problema. Nu e amuzant sa terorizezi pe cineva. E oribil. Sunt sigur ca toata lumea a avut parte de asa ceva la un moment dat, iar acesta e genul de lucru care, fara exceptie, te face sa-ti doresti sa te incui intr-un dulap si sa nu mai iesi de-acolo. Si gata cu partea serioasa.

Totusi, abia atunci cand intalnesti pe cineva care n-a fost terorizat in viata lui, iti dai seama ca teroarea are si o parte buna. Daca nu ti s-a intamplat in copilarie sa rada cineva de pantofii tai sau de ideile tale ridicole, te transformi intr-un adult groaznic de enervant. La universitate, toti cei care studiasera cu profesori particulari se potriveau acestei descrieri. Ajungeai sa-ti doresti sa-i pocnesti numai pentru aerele de importanta pe care si le dadeau. O doza sanatoasa de terorizare te invata cand sa-ti tii gura, iar uneori ne poate da si niste muzica incredibila.

Daca a existat vreodata cineva menit sa-si petreaca copilaria cu capul indesat in vasul de toaleta, acela este Patrick Wolf. "Un englez excentric" nu e o descriere suficient de graitoare pentru el - individul e nebun de legat. O scurta trecere in revista a garderobei lui da la iveala pantofi roz cu talpa inalta si papioane din lamé auriu. Era, dupa cum recunoaste si el, o "ciudatenie de copil". Deloc surprinzator, aspectul sau, asemanator cu cel al unui elf androgin cazut in cutia de costume pentru pantomima, nu a fost prea bine primit la liceu, iar tocmai faptul ca era terorizat l-a facut sa se afunde si mai tare in muzica. A spus adesea ca, la fel ca multi artisti inaintea lui, muzica devenise pentru el o evadare dintr-o existenta din ce in ce mai neplacuta si ca a inceput sa compuna "obsesiv" de la o varsta frageda, folosind o gama de instrumente neconventionale, de la harpa la ukulele.

Wolf nu este un nou-venit pe scena muzicala. Nu e nici un artist asupra caruia sa se fi napustit presa de cum a scos  vreo doua single-uri. Are deja doua albume la activ, desi abia al treilea, intitulat "The Magic Position", pare menit sa-l catapulteze in atentia publicului.

La fel ca "Wind in the Wires" si "Lycanthropy", ultimul sau album merita cu adevarat eticheta de "folktronica" (o combinatie de folk si electronica, va spun asta inainte sa ma intrebati). Wolf, instrumentist polivalent, foloseste o gama foarte larga de instrumente - clarinete, viori, violoncele, in combinatia potrivita cu tot felul de sunete electronice pentru a crea ceva deosebit. Daca "Wind in the Wires" era un album intunecat, inspirat de vremurile in care Wolf locuia pe coasta engleza intr-o coliba, "The Magic Position" este mult mai vesel. Wolf s-a indragostit, iar albumul prezinta parcursul relatiei. Piese ca "The Magic Position" sunt adevarate zburdalnicii euforice, iar "Enchanted" e un cantec de dragoste in sensul traditional, pur si simplu. Acesta este, desigur, acel Patrick Wolf, care a scris anterior despre violarea si mutilarea copiilor, despre acrobati paralizati si povesti ciudate, asa ca albumul are si o parte mai intunecata. Piese ca spectaculoasa "Augustine" sunt de-a dreptul terifiante prin intensitatea lor, cu un Wolf intreband: "Do we kill this one tonight?"(Il omoram pe asta asta-seara?). Frumos.

Sunt prezente toate semnele care indica faptul ca Wolf va da lovitura in viitorul apropiat. Incep sa apara articole despre el acolo unde trebuie, iar LP-ul a fost lansat de catre o casa importanta de inregistrari. Pe album canta in duet cu nimeni alta decat Marianne Faithfull, fosta iubita a lui Mick Jagger si femeia cu cea mai terifiant de senzuala voce din lumea muzicii. Banuiesc ca-l vom mai vedea pe Patrick in acest an. Uitati-va dupa un papion de lamé auriu si pantofi roz cu talpa inalta.

Traducere de Loredana FrATilA-Cristescu