Prin 1991, totul se invartea in jurul trupei The Doors. Gratie interpretarii de catre Val Kilmer a rolului lui Jim Morrison din filmul "The Doors", aceasta trupa, care oricum beneficiase de o publicitate ridicol de exagerata, s-a gasit, din nou, in lumina reflectoarelor. Derulati repede inainte pana in 2006, cand a venit randul recent disparutului Johnny Cash sa-l omagiem. "Walk the Line", filmul castigator al Globului de Aur, care prezinta prima parte a vietii lui Johnny Cash, l-a plasat pe acest cantaret de country din nou in centrul atentiei.

Invatati cuvintele de la "Ring of Fire"! Cumparati numeroasele albume relansate si de tip best of ale lui Johnny Cash! Prefaceti-va ca ati fost fani dintotdeauna! Trimiteti un e-mail Papei si cereti canonizarea lui Cash! Cu toata aceasta publicitate si idolatrizare, lumea pare sa fi uitat un lucru. Cash a dus o viata potrivita pentru un film, trecand cu mers impleticit de la statutul de star la dependenta de droguri si invers.

Trebuie insa mentionat faptul ca mare parte a interesului actual pentru Johnny Cash se datoreaza reinventarii sale in 1994 de catre producatorul de rap Rick Rubin. Banuiesc ca multi dintre cei care acum se pleaca dinaintea lui Cash n-ar mai fi fost la fel de entuziasmati daca acesta n-ar fi cedat nevoii de popularitate si n-ar fi lansat preluari ale unor piese ca "One" a trupei U2 sau "Personal Jesus" a celor de la Depeche Mode.

O parte a pieselor lui Cash sunt cu siguranta captivante si miscatoare. Dar mare parte nu sunt. Ori de cate ori Hollywoodul se hotaraste sa cheltuie 28 de milioane pentru ecranizarea vietii unui cantaret, reactia mea instinctiva este sa-mi pierd interesul. Iar in cazul lui Cash aceasta reactie este si mai puternica, dat fiind ca o cautare rapida prin catalogul lui de piese sugereaza ca nu e demn de o asemenea idolatrizare. Desi nimic nu va sta in calea Cash-maniei prezentului, m-am decis sa organizez micul meu protest ascultand o legenda contemporana a muzicii country. Acest lucru ar putea trece drept blasfemie in climatul actual de adorare a lui Cash, dar adevarul este ca opera acestei legende e infinit mai miscatoare, mult mai inteligenta si mult mai datatoare de satisfactii decat cea a lui Cash: Will Oldham.

El este, probabil, cea mai marcanta personalitate a ceea ce se cunoaste sub numele de scena de "alternative country", o miscare care exploreaza in amanunt partea intunecata a muzicii country. Ca si in cazul lui Cash, creatia lui Will Oldham - care inregistreaza sub diverse pseudonime, cel mai des intalnite fiind Palace Music sau Bonny "Prince" Billy - este adeseori neinduplecat de sumbra, acesta alegand subiecte tulburatoare pentru cantecele sale. Cu titluri de piese lansate ca "Today I Was an Evil One" ("Azi am fost de partea raului") si albume cu titluri deloc imbucuratoare ca "I See Darkness" ("Vad intunericul"), baladele sale pline de nefericire sunt clar pe acelasi teritoriu ca si cele ale lui Cash.

Si totusi, daca piesele lui Cash par mai degraba obisnuite, tinzand spre monotonie, conventionale si lipsite de spirit de aventura, Oldham impinge constant lucrurile in directii noi si neasteptate. Cel mai recent album al sau demonstreaza cat de departe este dispus sa duca etica alternative country. "The Brave and the Bold" este un album de preluari, inregistrat alaturi de grupul de rock experimental Tortoise. Piese ale extrovertului  Elton John, de-ale rockerilor disco din anii ‘80, Devo si chiar si ale lui Bruce Springsteen - toate trec pe la Will Oldham.

La fel ca si in cazul preluarilor lui Cash, acestor cantece li se confera dimensiuni complet noi, astfel ca o piesa rock clasica de-a lui Bruce Springsteen, "Thunder Road" se transforma intr-un cantec melancolic de sirena. Fara indoiala, cea mai buna piesa de pe tot albumul este "Pancho", o preluare a unui cantec clasic country semnata de marele artist al genului Don Williams. Totusi, povestea unui cowboy si a prietenului sau sud-american este transformata in ceva care iti sfasie sufletul gratie interpretarii emotionante a lui Oldham. Pe de alta parte, piese precum "Love is Love" se apropie cat de mult posibil de electro country, utilizand o drum machine intr-un mod in care Cash n-ar fi fost in stare niciodata.

In comparatie cu aceasta abordare eclectica, deschisa si experimentala a muzicii country, muzica lui Cash pare din ce in ce mai plictisitoare. In locul vostru, as uita de valul de produse care au legatura cu Cash ce vor fi lansate dupa film si as cumpara un exemplar din "The Brave And The Bold". 

Traducere de Loredana Fratila-Cristescu