Afirmat initial in spatiul liricii, prin cateva volume rezervate cunoscatorilor, scriitorul a izbutit, gratie unor romane de reconstructie istorica ("Pe urmele imparatului", "Evanghelia lui Iuda") sau de atmosfera fantastica ("Orasul zburator", "Printesa si dragonul", "Orasul Doctorului Malaguti"), sa fie tradus in circa 20 de limbi si sa se bucure de laurii conferiti de numeroase premii italiene sau internationale de mare anvergura (Stresa, Penne-Mosca, Grinzane Cavour sau Hemingway).

Nu intamplator, la sfarsitul acestui an, Editura Leda (parte a grupului editorial Corint) a hotarat sa publice, printre cele dintai aparitii ale sale dintr-o colectie ce se anunta ambitioasa - ne referim la "Galeria de proza" -, unul dintre titlurile cele mai prestigioase ale scriitorului italian, si anume "Evanghelia lui Iuda". O carte al carei ecou s-a lasat indelung asteptat in spatiul romanesc si care isi binemerita, acum, tiparirea. Desi actiunea este plasata in antichitate, in vremea domniei lui Tiberius Claudius Nero (14-37 d.Hr.), plasa de interes a cartii nu se afla in recompunerea istoriografica sau in descriptia exterioara a epocii, ci inlauntrul personajelor, in psihologia lor, modul lor de a gandi si de a reinterpreta - intr-o maniera mereu insolita - lumea.

Cumva, daca va mai amintiti, precum in profundele solilocvii puse de Marguerite Yourcenar pe seama imparatului Hadrianus (Memoriile lui Hadrian). De altfel, autorul marturiseste, dintru inceput: "As dori sa-i recomand cititorului ca, inainte de a deschide romanul, sa nu se intrebe cat de credibil este din punct de vedere istoric zborul fanteziei si nici sa nu cedeze tentatiei de a separa faptele atestate documentar de cele complet inventate".

Fara violenta iconoclasta a textului lui Jose Saramago din "Evanghelia dupa Hristos" si lipsita de tandretea recuperatoare fata de cel mai hulit discipol al lui Iisus dintr-o alta poveste de succes - am numit o alta "Evanghelie dupa Iuda", cea scrisa de Maurice Chappaz, aceasta noua scriere apocrifa doreste sa reinvie aventura inceputurilor crestinismului, sa-i dezvaluie inaltimea intelectuala si fervoarea mistica, dar si sa reduca, simtitor, falia dintre paganism si crestinism.

Personajul principal al cartii, imparatul Tiberius, un tiran "luminat" de lecturi, dar si de placerile orgiastice ale epocii, se afla, la inceputul povestirii, retras pe mirifica insula Capri. Insingurat, tragic despartit de toti cei in prietenia si colaborarea carora se incredintase, imparatul spera in fagaduinta unei eliberari din cosmarurile interioare, devenind un admirator neconditionat al lui Hristos. Mai mult, el propune Senatului sa-l admita pe Mantuitor printre divinitatile recunoscute de Imperiu. Chiar daca nu-si afla propria salvare, el ne sugereaza caile viabile de a o obtine prin credinta.

Roberto Pazzi - Evanghelia lui Iuda, Editura Leda, Bucuresti, 2004