Moda "slow food", deja extinsa in Occident, se apropie si de Romania. Insa foarte, foarte incet. Printul Charles, mostenitorul Coroanei Britanice, si Ioan Istrate, un taran roman din Fundata, judetul Brasov, sunt la mii de kilometri si sute de milioane de euro distanta. Cu toate ca aparent cele doua personaje nu au nimic in comun, de fapt exista o legatura care si-a pus amprenta asupa stilului lor de viata. Pentru ca ambii au avut aceeasi idee de afaceri: productia de "slow food" - adica hrana obtinuta din cereale, legume, fructe, lactate sau carne, fara conservanti si aditivi, fara ingrasaminte si nutreturi chimizate ori modificate genetic.

Printul a conceput o gama de produse sub brandul Duchy Originals, care include bacon, placinta Yorkshire sau bomboane traditionale englezesti de menta produse de o familie din Yorkshire. Anul trecut, Duchy Originals au avut vanzari de 80 mil. dolari (59 mil. euro), iar profitul de 2,4 mil. dolari (1,76 mil. euro) a fost folosit pentru opere caritabile. Familia Istrate, prezenta in 2006 la Salone del Gusto, cel mai mare targ gastronomic din lume al producatorilor traditionali, organizat o data la doi ani, a vandut peste 150 de kilograme de branza, a semnat precontracte cu distribuitori din Australia si Olanda si a stabilit contacte de afaceri cu aproximativ 25 de societati (majoritatea italiene) interesate de comercializarea produsului.

Cei doi au avut o idee care aparent merge contra valului, in conditiile in care comertul alimentar e dominat de productia de serie, vanduta prin marile lanturi de magazine. Totusi, datele problemei par sa se schimbe: reactia la traiul "fast", pe fuga, razbate din cele mai variate straturi ale culturii. Filme de la Hollywood precum "Terminalul", unde personajul interpretat de Tom Hanks ramane blocat noua luni in aeroportul JFK din New York pentru a i se permite sa indeplineasca ultima dorinta a tatalui sau, sau politica unor companii precum manufactura elvetiana Girard Perregaux, care a lansat recent campania "Wait.", promoveaza valori opuse grabei si vitezei.

Tendinta a patruns si pe piata gastronomica. Exista chiar o intreaga miscare slow food, promovata sub numele de "Razboiul melcului", initiata inca din 1986 la Roma de jurnalistul Carlo Petrini. Totul a inceput prin organizarea unui protest inedit in fata un restaurant McDonald's in Piazza di Spagna: cetatenii s-au opus invaziei fast food mancand pur si simplu paste in fata restaurantului. In prezent, organizatia are peste 80.000 de membri in mai mult de 100 de tari si i se atribuie meritul de a fi obtinut derogari pentru Italia din partea Uniunii Europene cu privire la unele reglementari de igiena alimentara care ar fi dus la disparitia a mii de mici producatori.

Conceptul a patruns si in Romania, in conditiile in care presa aduce in prim-plan tot mai multe cazuri de tarani care sunt obligati sa inceteze productia alimentelor traditionale din cauza ca nu pot face fata regulilor impuse de UE. "Razboiul melcului" a debutat oficial in Romania in aceasta luna, cu un eveniment inclus in cadrul Zilelor Europei la Muzeul Taranului Roman (eveniment incheiat in weekend-ul trecut). Standuri cu delicatese precum muschiulet haiducesc, toba, carnati, piept de porc haiducesc, branza in coaja de pin, gem din rubarba sau macese au fost "prezidate" de tarani in straie populare. "Mancarea traditionala poate deveni un brand de tara", spune Daniela Bacanu, reprezentantul Slow Food in Romania, care sustine apararea produselor traditionale istorice. "Ciobanul trebuie lasat sa-si faca branza la stana, din lapte crud, cu un eventual control mai strict al igienei, pentru ca un cas ciobanesc autentic, de la munte, nu este facut din lapte pasteurizat", sustine Bacanu. 

Cele cateva standuri cu "slow food" romanesc au fost permanent inconjurate de amatori de mancaruri cu gust si traditie. "Mi-am cumparat jumatate de kilogram de piept de porc haiducesc si am pregatit o masa dupa regulile pe care le stiam de la bunici, adica alaturi de branza in coaja de pin asezonata cu rosii. L-am devorat pe tot, pentru ca de mult nu am gasit pe piata mezeluri care sa aiba gust si textura naturale", spunea Sorin Ionescu (27 de ani), economist, in a doua zi de festival.

Gustul pentru astfel de hrana se lupta deocamdata la noi cu pofta si curiozitatea pentru delicatesele de import. Cererea de icre de Manciuria, foie gras, heringi in suc de portocale sau specialitati de ciocolata a dat nastere unei piete din ce in ce mai animate in ultima perioada. De exemplu, in lunile de varf, precum decembrie, Delicateria Traiteur, boutique cu produse fine din Bucuresti, vinde 600-800 de kilograme de foie gras. Pe de alta parte, si produsele traditionale romanesti, desi oarecum ignorate, dispun de toate caracteristicile unor delicatese. Fiecare producator are traditie, o poveste, iar preparatele sunt in majoritate unice in lume. De exemplu, branza de oaie din Transilvania este realizata dupa o traditie neschimbata de sute de ani. Intregul proces este realizat manual, iar calitatea pasunilor confera branzei un gust aparte. Dupa ce mieii au fost intarcati (pe 10 mai, conform traditiei), oile sunt mulse de doua sau trei ori pe zi. La fiecare stana se tin de obicei aproximativ 300 de oi, iar mulsul se face manual. Pentru obtinerea branzei de burduf, casul dulce se taie in bucati mici, se sareaza si se framanta cu mana intr-o covata de lemn, dupa care se pune intr-un stomac de oaie, intr-o piele de oaie atent curatata de blana sau intr-un sul facut din coaja de pin.

Istoria produselor traditionale romanesti este rar promovata, in conditiile in care, de pilda, argentinienii isi promoveaza carnea de vita in toata lumea, depanand fara incetare povestea pasunilor imense si a tehnicilor speciale de crestere a vitelor. "O serie de produse, cum ar fi lactatele provenind din pajistile inflorite, unice in lume, se bucura deja de asistenta de marketing din partea Slow Food. Cativa producatori au fost invitati sa-si prezinte produsele la Salone del Gusto si Terra Madre de la Torino (targuri ale furnizorilor de produse alimentare traditionale), in 2006", spune Bacanu.

La Torino, pe langa branzeturile familiei Istrate, au fost prezenti si producatorii de gemuri din zona Sighisoarei, de la Viscri si Saschiz, care au etalat gemuri fara conservanti si cu o concentratie minima de zahar, obtinute din fructe salbatice (rubarba, macese, fragute, afine) sau din mere cu scortisoara. Producatorii de gemuri au semnat contracte de distributie cu companiile Boule din California si Interworld din New Mexico, extinzandu-si vanzarile pana in SUA. E drept insa ca mai e mult pana ce branza in coaja de pin sau muschiuletul tiganesc sa capete rafturi in marile centre comerciale din Romania, intre foie gras si prosciutto.