Un volum care care aduce o serioasa atingere imaginii marcilor de succes, care scoate la iveala intrigile lipsite de scrupule ale marilor concerne si care prezinta intrepatrunderea dintre economia globalizata si cea politica.

La o prima si grabita vedere, Cartea neagra alcatuita de autorii germani Klaus Werner si Hans Weiss pare sa aduca in memoria cititorilor romani trecuti de 30 de ani o adiere din sfantul parapon al emisiunilor care, in "epoca de aur", vestejeau in fel si chip economia de piata: rapacitatea capitalista, lipsa de scrupule in arena concurentiala, loviturile sub centura aplicate de marii magnati, infometarea si desconsiderarea lumii a treia, coruptia si santajul ca metode de promovare a propriilor produse.

Daca pe atunci reportajele insailate de un Eugen Mandric, bunaoara, erau rodul unei comenzi politice si, mai presus de orice, produsul unei viziuni voit maniheice, in care tot ce insemna economie de piata era negru si tot ce era economie planificata de tip socialist devenea automat alb (adica bun), cartea pe care v-o prezentam, oricat de "neagra" ar dori ea sa fie, are acces la nuante, poate sa ne umple de manie, dar este scrisa "sine ira et studio" si se bizuie pe informatii temeinic verificate.

Acesta este si motivul pentru care nici una dintre firmele de faima atacate in cuprinsul ei nu a gasit de cuviinta sa intenteze vreun proces autorilor. Mai mult, aproape toate aceste mari concerne au simtit nevoia, dupa aparitia cartii si dupa o prima reactie vehementa, sa se justifice sau sa-si "dreaga" imaginea avariata, facand vizibile, in mod public, laturile generoase ale activitatii lor, donatiile, implicarile in programe de ajutorare a unor categorii sociale sau populatii defavorizate. Prima editie a volumului a aparut cu doar doua saptamani inainte de atentatele de la World Trade Center si de declansarea "razboiului impotriva terorismului" caruia multi ii atribuie si motive economice. Nici una dintre editiile ulterioare nu a argumentat insa decat cu retinere eventualele interese ale concernelor in razboaiele din Irak si Afganistan.

Raspunsul autorilor la aceasta observatie este simplu si intareste afirmatia noastra de mai sus: "noi ne referim aici la fapte cercetate si care pot fi dovedite si nu dorim sa facem speculatii intr-o directie sau alta." Cum se explica atunci ca faptele investigate, verificabile si cu un oarecare grad de vizibilitate nu au atras pana acum atentia? Probabil pentru ca multe dintre fenomenele descrise nu s-au bucurat de interesul mediatic. Asta deoarece o mare parte a infractiunilor savarsite de concerne se petrec in colturi uitate de lume ("razboiul pentru petrol provoaca zilnic in Camerun, Ciad, Africa Centrala si Sudan mai multe victime decat in Irak si Afganistan luate impreuna").

Concluzia cartii, atent urmarita si argumentata, cea care "a infuriat" firmele vizate si i-a starnit  pe cititori, este aceea ca "marile marci isi obtin profiturile din exploatare, munca copiilor, cooperarea cu dictaturile militare, finantarea razboaielor, distrugerea mediului inconjurator si maltratarea animalelor". Care sunt aceste firme si prin ce metode se infaptuiesc toate insanitatile pomenite veti avea placerea (sau neplacerea provocatoare) sa descoperiti singuri. A extrage doar cateva din uriasa lista a lui Werner si Krauss, intr-o simpla recenzie jurnalistica, ar insemna sa aratam, nepermis, cu degetul intr-o singura directie.  

Klaus Werner, Hans Weiss, Noua carte neagra a firmelor de marca, Intrigile concernelor internationale, Editura Aquila, Oradea, 2004