Dacă aţi urmărit discursul lui Tim Cook de pe 7 martie, aţi observat desigur obstinaţia cu care acesta a revenit asupra sintagmei. Şi-a început discursul astfel: "Aş vrea să încep prin a vorbi despre revoluţia post-PC. Se întâmplă peste tot în jurul nostru, cu un ritm uimitor, iar Apple este fruntaşă, conducând această revoluţie". A continuat apoi în aceeaşi manieră, explicând ceea ce Apple înţelege prin "lumea post-PC": o lume în care calculatorul personal nu mai este centrul vieţii noastre digitale, ci doar un dispozitiv printre altele, o lume în care dispozitivele pe care le folosim cel mai mult trebuie să fie mai portabile, mai personale şi mult mai uşor de folosit. După prezentarea specificaţiilor tehnice ale produsului, a noilor aplicaţii software şi a detaliilor de preţ, Tim Cook a revenit pe scenă pentru încheierea ceremoniei de lansare şi a denumit noul iPad "the ultimate poster-child of the post-PC world". Cu alte cuvinte, campionul bravei lumi noi.

Este, desigur, mult marketing la mijloc. Ca producător de calculatoare personale, pe o piaţă extrem de matură, trebuie să poţi crea impresia că faci ceva diferit pentru a avea şanse de reuşită. Apple înseşi s-a zbătut douăzeci de ani în lumea producătorilor minori şi a rămas în toţi acei ani doar un producător minor pentru pasionaţi şi pentru o nişă. Trebuia, aşadar, să facă ceva diferit. Şi a creat iPod-ul, iPhone-ul şi iPad-ul, cu ecranele lor senzitive, cu portabilitatea şi calitatea finisajelor, şi a indus ideea aceasta surprinzătoare a unei "epoci post-PC".

De unde şi până unde "post-PC"? De ce? Şi nu e prea mult spus? În definitiv, PC-urile sunt de departe cel mai folosit instrument informaţional în viaţa de zi cu zi, dar şi în afaceri. Au fost cu noi de la începutul anilor '80 şi au schimbat complet felul în care lucrăm, ne distrăm şi interacţionăm. Este de neconceput azi ca orice fel de firmă să funcţioneze fără PC-uri. Pe ce îşi bazează Tim Cook încrederea nezdruncinată în această idee surprinzătoare a lui Steve Jobs? Este ceva dincolo de marketing?

În primul rând, Tim Cook se bazează pe cifrele financiare raportate de concurenţii săi tradiţionali, producătorii de PCuri, dintre care cei mai importanţi sunt HP, Dell, Lenovo şi Acer, pe care le detaliez în grafice. În al doilea rând, şeful Apple se gândeşte la declinul PC-ului, devenit din copil minune al tehnologiei o comoditate necesară, însă nespectaculoasă. O afacere bazată pe comodităţi aduce profituri individuale mici şi poate rezista doar prin producţie la scară largă. Aşadar, Tim Cook se bazează pe faptul că modelul acesta de afaceri va deveni din ce în ce mai puţin atrăgător pentru din ce în ce mai mulţi producători, mai ales în faţa altor modele mai lucrative.

HP a raportat la sfârşitul primului trimestru fiscal din 2012 scăderea cu 15% a veniturilor diviziei sale de calculatoare personale, Personal Systems Group (PSG), comparativ cu perioada similară a lui 2011. Celelalte divizii de hardware ale HP, divizia de imprimate şi divizia de servere şi dispozitive de stocare au raportat de asemenea pierderi comparativ cu 2011. Singurele departamente ce au crescut au fost, pentru HP, departamentul de servicii software şi cel de servicii financiare. De altfel, din cauza profitabilităţii în scădere pe o piaţă devenită de comodităţi, HP şi-a anunţat în august 2012 intenţia (eşuată) de a externaliza PSG. HP urma astfel exemplul lui IBM din 2005, care şi-a vândut divizia de calculatoare personale companiei chineze Lenovo.

Dar cum a început epoca PC? Revoluţia calculatoarelor personale a fost creaţia IBM, facilitată de avansurile tehnologice în domeniul microprocesoarelor (Intel) şi a dispozitivelor de stocare şi în procesul de fabricare a memoriei. Ea a apărut în contextul unei pieţe dominate de mainframe-urile puternice, însă exorbitante, şi ca urmare a presiunii masive de democratizare a puterii de calcul.