Aproape imediat dupa ce Jerry Yang, unul dintre cofondatorii companiei, a preluat functia de director executiv de la demisionarul Terry Semel, cateva anunturi oarecum neasteptate au venit de la cartierul general al Yahoo! din Sunnyvale. Unii le-au interpretat drept un fel de gesturi diversioniste, menite sa abata atentia de la incertitudinea de strategie care inca pare a pluti in aer la Yahoo!, in timp ce altii le-au apreciat pe rand drept tot atatea dovezi ca, iata, la doar cateva zile dupa ce Yang a luat conducerea, deja lucrurile incep sa se miste si monstrul adormit incepe sa se trezeasca.

E vorba in primul rand de lansarea in SUA a versiunii imbunatatite a serviciilor de Internet pentru telefoanele mobile, Yahoo! Go for Mobile 2.0, la care se adauga, pentru Canada si 12 tari din Europa si Asia, versiuni beta localizate (cu tot cu interfata in limbile tarilor respective, setari de e-mail dupa ora locului sau informatii locale despre starea vremii). In plus, operatori din sase tari asiatice vor adopta in serviciile lor sistemul de cautare mobila al Yahoo!, OneSearch, ceea ce inseamna in final disponibilitatea acestuia pentru circa 100 de milioane de abonati.

In al doilea rand, Yahoo! a anuntat prima achizitie dupa multe luni de ezitari si ocazii ratate: site-ul Rivals.com, destinat fanilor miscarii sportive din colegiile americane, cu un trafic lunar de circa 2 milioane de vizitatori (comparatia trebuie facuta cu Yahoo! Sports, cel mai frecventat site de sport din SUA dupa ESPN, care a atras luna trecuta 15,1 milioane de vizitatori). Tranzactia a fost evaluata de unele surse la 100 de milioane de dolari (aproape 75 de milioane de euro).

In fine, ultimul anunt in ordine cronologica se refera la intentia de lansare in urmatoarele saptamani a unui nou produs de publicitate - campanii prin bannere "cu grad inalt de targetare", pe baza determinarii de catre Yahoo! a comportamentului online al celor ce vin si revin pe site-urile sale. Publicitatea adaptata la comportamentul utilizatorilor ar urma sa fie accesibila pentru firmele interesate sa foloseasca reteaua Yahoo! si a partenerilor sai - Comcast, eBay si un grup de 176 de ziare locale din SUA, cu care compania a incheiat toamna trecuta acorduri pentru "impartirea continutului, a publicitatii si a tehnologiei" (inclusiv a sistemului de recrutare HotJobs al Yahoo!). Iar noua oferta de publicitate ar urma sa faca din Yahoo!, conform proaspatului presedinte executiv Susan Decker, "cea mai deschisa platforma de publicitate din industria online".

Ce ar trebui inteles din aceste anunturi? Probabil, in primul rand faptul ca departe de a marca ruptura cu trecutul si un nou inceput in goana de a ajunge din urma vesnicul rival Google, venirea lui Jerry Yang la conducere inseamna tocmai continuarea pe aceleasi linii de pana acum, pe care doar cine habar n-a avut ce anume a facut Yahoo! in ultima vreme le poate ignora. Extinderea Yahoo! Go, care are in spate toate serviciile de continut ale companiei, n-a venit peste noapte. Compania avea deja semnate acorduri cu Nokia, Motorola, Samsung, LG sau Research in Motion (producatorul Blackberry) pentru ca serviciile Yahoo! Go sa fie preinstalate pe o serie de telefoane pe care firmele respective urmeaza sa le lanseze in cursul acestui an, iar acum a intrat in faza parteneriatelor cu operatorii de telefonie mobila. In plus, Yahoo! va profita de pe urma lansarii iPhone, terminalul Apple ajuns un soi de cult aproape inainte de a fi lansat, pentru ca Apple a ales Yahoo! Mail drept serviciul de e-mail ce va fi folosit pe noul telefon. Cat despre cumpararea Rivals.com si oferta de publicitate prin site-urile partenere, ambele miscari indica limpede continuitatea unei politici de urmarire a continutului local, de castigare si de fidelizare a unor utilizatori locali.

Mai departe, merita observat ca aceste directii de strategie - pariul pe tendinta globala spre Internetul mobil, respectiv atragerea de continut local si localizarea serviciilor - sunt avantaje pe care Yahoo! a putut miza in fata concurentei Google, care mai are inca de lucru ca sa poata da o replica pe masura oamenilor lui Jerry Yang (chiar si in chestiunea localizarii de catre Google a serviciilor de cautare sau de videosharing, exista comentatori care au dubii ca traducerea in mai multe limbi va asigura automat succesul in tarile respective). Iar paradoxul face ca respectivele avantaje tin tocmai de ceea ce analistii au calificat pana acum drept cea mai mare eroare de viziune a Yahoo! in comparatie cu Google: faptul ca prima a ramas in esenta o companie de media, in timp ce a doua s-a individualizat ca o companie de tehnologie.

Contrapunerea nefericita intre aceste doua modele de business a fost pusa pe seama experientei lui Terry Semel, fost sef al diviziei de distributie a Walt Disney Co. si apoi codirector executiv al Warner Bros., grup media unde newyorkezul cu studii de contabilitate a petrecut in total 24 de ani. Si, intr-adevar, crema din Silicon Valley l-a socotit pe Semel mai mult ca pe o ciudatenie intr-o industrie dominata de ultraspecialisti in computere, de la Bill Gates sau Ray Ozzie de la Microsoft si pana la Sergey Brin si Larry Page de la Google. Or, inainte sa vina la Yahoo!, in 2001, Terry Semel nici nu folosea e-mail-ul, iar punctul lui forte au fost relatiile din sferele inalte ale Hollywoodului, nicidecum viziunea tehnologica. The Economist a citat un fondator al unei companii de publicitate care chiar l-a comparat pe Semel cu Chance, gradinarul interpretat de Peter Sellers din filmul "Being There", confundat de toata lumea cu un geniu al businessului, chiar daca nu facea decat sa repete fraze auzite la televizor.

Pana la un punct, comparatia rezista: altfel un tip simpatic si cuceritor, Semel a avut destule discursuri ciudate, presarate cu un jargon web 2.0 cam lipsit de sens in context, care au dat de gandit in privinta modului cum si-a inteles domeniul. Criticii au reprosat Yahoo! ca n-a creat, ci doar s-a marginit sa cumpere dezvoltatori, si in privinta tehnologiei de cautare (compania Inktomi, in 2002), si in privinta sistemului de publicitate online (Overture, 2003). Rau nu e insa ca le-a cumparat, ci faptul ca n-a facut mare lucru cu ele. Terry Semel a incercat sa le foloseasca doar spre a transforma Yahoo! intr-o companie de new media si divertisment cum nu s-a mai vazut, cu filiala separata la Hollywood (la Santa Monica), cu planuri de a determina studiourile de acolo sa produca pentru Internet (adica pentru Yahoo!) si cu parteneriate incheiate cu televiziunile pentru difuzarea de continut video pe Internet . In 2005, compania lui Semel era intr-adevar pionierul new media la nivel mondial, iar de aici au venit o multime de idei bune fara de care azi nu se poate intelege web 2.0 - Flickr, licentele Creative Commons sau chiar reteaua sociala Yahoo! 360. Cu alte cuvinte, concentrarea pe continut, cu ideea ca odata atrasi consumatorii de new media prin calitatea acestuia, vor veni automat si veniturile din publicitate, nemaivorbind de credinta ca aceia care zabovesc pe site-urile Yahoo! sigur vor folosi in continuare serviciul de cautare cu acelasi nume.

Nuanta era aici insa accentul pus pe continutul oferit de canalele media oficiale, abia in planul al doilea venind contributiile anonimilor. Exact aici a fost eroarea lui Semel, intr-o perioada cand tendinta pietei incepea sa mearga spre atragerea anonimilor sa se exprime online, atragere in care esentialul era avantajul tehnologic - simplitatea, functionalitatea si istetimea "locuintelor" virtuale oferite de companiile de new media. Iar acelasi avantaj tehnologic urma sa asigure si eficienta unei publicitati online adaptate mult mai exact la preferintele acestor anonimi. Aici a castigat Google, care in timp ce Yahoo! scotea online episoade de seriale TV si secvente de "making of" ale acestora, a tacut si a investit in tehnologie: motorul de cautare, algoritmul de cautare a stirilor relevante, tehnologia hartilor si chiar implicarea in cercetarea genetica, de unde ar trebui sa rezulte monstruoasa baza de date genetice ale utilizatorilor Google. Iar cand Yahoo! a realizat care e directia, Google o luase deja inainte: pe rand, YouTube, furnizorul de solutii pentru publicitatea online DoubleClick si contractul de exclusivitate la reclamele pe reteaua online MySpace au intrat in portofoliul Google aproape pe sub nasul Yahoo!.

Ar avea sens, intr-un asemenea context, ca acum Yahoo! sa incerce sa recupereze terenul pierdut cumparand una dintre cele doua retele sociale ale momentului, MySpace sau Facebook, asa cum au inceput sa circule zvonurile? News Corp., proprietara MySpace, ar fi propus sa preia 25% din actiunile Yahoo! in schimbul MySpace, ceea ce ar insemna o evaluare in jur de 9-12 miliarde de dolari a acesteia din urma, raportat la valoarea de piata a Yahoo!. Celalalt zvon vorbeste de reluarea intentiei Yahoo! de a cumpara Facebook, o retea mult mai mica decat MySpace (25 de milioane de membri, fata de circa 170 de milioane ai MySpace), dar pe care toata lumea pare s-o vada drept urmatorul centru al lumii in materie de socializare online (vezi si articolul "Arunc-o pe mama din Facebook" din aceasta editie a BUSINESS Magazin). Iar la acestea se adauga parerile ca mai potrivita pentru Yahoo! ar fi de fapt o alianta cu eBay sau, si mai bine, o preluare de catre Microsoft, cu unica ratiune insa  ca asa ar aparea peste noapte un competitor adevarat al Google in materie de publicitate online.

Allen Weiner, vicepresedinte al firmei de cercetare Gartner, sustine ca la ora actuala e putin probabil ca Facebook sa accepte o oferta de preluare, indiferent din partea cui. "Cred ca Facebook s-a lansat ca o platforma puternica si de sine statatoare si ca ar vrea mai curand sa fie o combinatie de MySpace si Yahoo! pe cont propriu sau un concurent al Yahoo!", a declarat Weiner pentru Newsweek. Iar in privinta MySpace, Michael Arrington, fondatorul blogului TechCrunch, crede ca o asemenea achizitie de catre Yahoo! ar fi "de o prostie monumentala, mai ales intr-un moment cand steaua MySpace e pe cale sa paleasca".

N-ar fi exclus totusi ca Yahoo! sa-si urmeze planul mai vechi si sa cumpere o alta stea in plina ascensiune intre retelele online - Bebo, cea mai populara din Marea Britanie, cu 25 de milioane de utilizatori (si cu avantajul ca ar fi relativ ieftina, tinand cont de oferta de un miliard de dolari - 740 de milioane de euro - pe care Yahoo! i-ar fi facut-o in luna mai).

Probabil ca vocile cele mai realiste acum sunt insa nu ale celor ce reclama cat mai repede o vanzare, o achizitie spectaculoasa ori o restructurare radicala, ci o intoarcere chiar la atuurile - tehnologice si de continut deopotriva - de care pomenisem la inceputul acestui articol. Eric Jackson, presedintele unei firme de consultanta actionara la Yahoo!, sustine ca nu putea fi gasit un nou sef mai potrivit sa netezeasca asperitatile, sa motiveze talentele tehnice sa se exprime in companie si sa armonizeze eforturile in universul Yahoo! decat Jerry Yang, tanarul zambitor cu ochi oblici, taiwanez de origine, care a infiintat in 1995 compania alaturi de David Filo. "Oricine altcineva ar sta luni intregi doar ca sa priceapa businessul nostru nebunesc", zice un director al Yahoo!, citat de Jackson ca argument ca de fapt nu e nevoie de o schimbare de strategie, ci doar de o executie mai buna a celei actuale, oricat ar fi (sau ar parea) aceasta de complicata. Iar ceea ce vrea sa spuna Jackson, ca si altii care nu cred in teza ca acum ar veni un moment zero pentru Yahoo!, e ca de fapt ar fi o greseala ca modelul rigid al concurentei unice cu Google sa ciunteasca viziunea Yahoo! si s-o orienteze exclusiv spre obsesia de a-si urmari si imita rivalul. Nu de alta, dar Yahoo! nu concureaza acum numai cu Google, ci si cu MSNBC, Netvibes, Facebook, Joost si asa mai departe, in zone unde nu neaparat Google detine suprematia si unde probabil nici nu-si propune s-o detina. Au fost odata doua motoare de cautare, intr-adevar. Lumea aceea insa nu mai exista de mult.