Concentrarea unor populatii de ordinul zecilor de milioane in jurul retelelor de socializare online de genul MySpace a creat un camp de cercetare extrem de atractiv pentru sociologi si etnografi, mai ales acolo unde accesul la tehnologie nu mai constituie o problema.

Istoria asa-numitelor "retele de socializare" din Internet este deja lunga. De obicei se considera ca a inceput cu Friendster (care s-a folosit de caracterul viral al cercurilor de prieteni), insa adevarul este ca LiveJournal a fost primul care a integrat in aceeasi structura bloguri, forumuri tematice si comunicarea directa intre membri, stabilind astfel un standard pentru serviciile asemanatoare care au urmat. Este interesant cum varsta medie a utilizatorilor acestor retele a scazut de-a lungul timpului: in vreme ce prima generatie de utilizatori Friendster era dominata de oameni maturi (in jur de 30 de ani), astazi MySpace este un spatiu populat aproape exclusiv de adolescenti. O alta evolutie in acest domeniu o reprezinta valoarea mereu crescatoare a acestor servicii: de la cele 30 de milioane de dolari oferite de Google pentru Friendster in 2003 (oferta refuzata) s-a ajuns la cele 580 de milioane platite de News Corporation pentru MySpace, care a devenit in scurt timp cel mai popular serviciu de socializare online - un veritabil fenomen sociocultural, reunind aproape 110 milioane de utilizatori si atingand in repetate randuri prima pozitie in topul celor mai vizitate situri monitorizate de Alexa Internet.

Este evident ca o astfel de populatie a suscitat si interesul sociologilor si al etnografilor, care au avut pentru prima data sansa sa studieze "pe viu" cultura unei intregi generatii de americani. Majoritatea studiilor au pornit de la premisa unei anume omogenitati a populatiei din MySpace, bazandu-se pe accesul generalizat la Internet si pe faptul ca - dupa unele estimari - peste 50% dintre adolescentii americani au un cont in imensa retea. Aparitia unei retele concurente numite Facebook a declansat de curand o migratie dinspre MySpace, mai ales din randul elevilor de liceu. Ce anume determina aceasta miscare si, mai ales, cine sunt cei care se muta? Danah Boyd - cercetatoare la Universitatea Berkeley, cunoscuta pentru studiile sale privind sociologia Internetului - a urmarit vreme de noua luni acest fenomen, iar rezultatele, recent publicate, s-au dovedit surprinzatoare. In esenta, cercetarea releva faptul ca omogenitatea este o iluzie si ca se distinge o scindare pe baza de clase sociale.

Inainte de a detalia putin aceasta afirmatie, merita amintit ca Facebook a fost pana de curand o retea aproape exclusiv studenteasca, creata de un student de la Harvard si care si-a cladit initial popularitatea in cele mai prestigioase universitati americane (Ivy League). Abia la inceputul lui 2006 studentilor li s-a permis sa aduca in cercul de prieteni elevi de liceu, accesul liber (pe baza unei adrese e-mail valide) fiind instituit abia din septembrie anul trecut. Caracterul elitist al retelei transpare si in valoarea de piata, zvonurile vorbind despre oferte de la Yahoo! si Google depasind cu mult suma platita pentru MySpace, in ciuda unei comunitati de circa patru ori mai mici.

E usor de dedus ca Facebook a atras cu precadere liceenii din MySpace interesati de a urma studii universitare, deci cu un nivel mai inalt de aspiratii, dar acest fapt inca nu releva "caracterul de clasa". Abia corelarea cu datele sociodemografice face diferenta, evidentiind statutul diferit al celor care au ales sa plece sau sa ramana. De o parte tineri preponderent albi si anglosaxoni, provenind din familii middle class din marile orase, pe de alta parte mai mult tineri hispanici, afroamericani sau din familii de imigranti, putin sau deloc atrasi de studii superioare, nu neaparat marginali sau marginalizati, ci mai degraba refractari la conventiile sociale. De fapt, nu e vorba de nivelul veniturilor, ci mai curand de culturi, valori si, implicit, stiluri de viata diferite. Interesanta remarca unui cititor care nota ca Facebook pune accentul pe "reteaua de prieteni", reflectand astfel o conceptie tipica familiilor din clasa mijlocie. Studiul mai mentioneaza faptul ca armata americana a interzis personalului sa utilizeze MySpace, dar nu si Facebook, autoarea observand ca scindarea functioneaza si in mediile militare: soldatii sunt in MySpace, ofiterii in Facebook.

De fapt, studiul pune in evidenta o radiografie a societatii americane, noutatea fiind doar ca s-a cercetat reflexia ei in spatiul retelei. Boyd aminteste ca atunci cand reteaua Orkut a devenit populara in India, utilizatorii au replicat online sistemul castelor. Insa segregarea in randul adolescentilor americani, fie si doar in mediul virtual, este considerata un semnal de alarma, cat se poate de real.