Cea mai mare atractie a Internetului o constituie caracterul global. Odata conectat, pasesti intr-o lume informationala pe care o imparti cu miliarde de alti utilizatori. Si totusi, in anumite imprejurari, acest caracter public este mai degraba un impediment.

Uneori ai vrea sa poti utiliza intreaga putere a Retelei intr-un cadru mai restrans, ferit de priviri indiscrete sau chiar rautacioase - uneori chiar dusmanoase. Poate ca e vorba de chestiuni legate de business sau poate doar de chestiuni cu caracter privat.

Aici intervine puterea Internetului, care consta in descentralizare. Spre deosebire de reteaua telefonica, centralizata, unde puterea este concentrata in centru (in centrale) iar capetele (aparatul telefonic) au functii extrem de limitate, Internetul nu este decat o intelegere intre calculatoarele care sunt conectate. Daca eu si prietenul meu din Noua Zeelanda ne intelegem asupra unui protocol propriu pe care-l implementam pe baza celor care fac Internetul sa functioneze (in speta TCP/IP), avem propria noastra retea. Acest principiu elementar a nascut o intreaga industrie, in care cuvintele de ordine sunt securitate si confidentialitate.

Poate cea mai importanta incarnare a acestui model in domeniul afacerilor il reprezinta asa-numitele "retele virtuale private" (VPN - Virtual Private Networks). O explicatie tehnica nu-si are locul aici, insa metafora este simpla. Pentru o firma care are sedii sau angajati in mai multe zone geografice si care doreste ca informatiile pe care le vehiculeaza sa nu fie publice, varianta construirii unei retele proprii (de pilda folosind linii telefonice inchiriate) este nu doar scumpa ci si inflexibila. Alternativa o constituie utilizarea Internetului public doar pentru transportul datelor. Acestea sunt criptate si "impachetate" pentru a putea calatori prin Internet, iar la destinatie sunt despachetate si decriptate pentru a-si urma cursul normal. Rezultatul final este ca, din perspectiva utilizatorului, totul pare a se desfasura intr-o retea locala, indiferent daca unele dintre computere sunt in cladirea de peste drum sau pe un alt continent. Pana si reteaua telefonica interna se poate extinde prin reteaua virtuala privata.

O alta tehnologie din ce in ce mai populara o reprezinta retele peer-to-peer (s-ar putea traduce "de la egal la egal"). Aceste retele - intr-un fel, tot "virtuale" - folosesc la randul lor Internetul ca mediu de transport si implementeaza protocoale proprii, dar sunt mai simple si mai ieftine, deoarece folosesc doar PC-uri obisnuite, care se servesc reciproc. Utilizatorii desemneaza zone partajate pe hard discurile locale, care devin astfel resurse comune, accesibile direct membrilor retelei - exact ca intr-o retea locala.

Desigur, mare parte dintre aceste retele sunt publice: este suficient sa instalezi un program client si devii membru al retelei, astfel incat ai acces la resursele partajate (de regula fisiere). Din nefericire, aceste retele (de pilda Gnutella, Kazaa etc.) nu au o reputatie grozava, deoarece se difuzeaza multe materiale sub copyright (muzica, filme) sau cu caracter pornografic. Insa, evident, nu este vina tehnologiei pentru scopul in care este utilizata. 

Noul val de aplicatii peer-to-peer aduce o serie de noi caracteristici, printre care la loc de frunte se afla caracterul privat. O familie raspandita in cele patru colturi ale lumii isi poate constitui propria retea privata si sa-si partajeze (imparta, schimbe) pozele prin aplicatii precum OurPictures sau ShareALot. Un grup de prieteni poate recurge la Grouper pentru a conversa prin chat si a partaja fisiere in grup restrans (nu si cele muzicale, care insa pot fi ascultate on-line). Qnext merge mai departe, furnizand si facilitati pentru conversatii audio si chiar teleconferinte (plus chat universal), ceea  ce-l recomanda si in medii de business. Iar Groove - realizat de Ray Ozzie, creatorul lui Lotus Notes - este destinat indeosebi acestor medii, deoarece pe langa chat si grupuri de discutii furnizeaza si spatii de lucru colaborative, fiind un adevarat "birou virtual" care permite conlucrarea in timp real.

Asadar, alaturi de Internetul public avem acum la dispozitie si retele private. Singura problema este ca trebuie sa alegem una dintre ele, pentru ca - evident - sunt incompatibile. Iar pana la un program peer-to-peer universal mai avem de asteptat.