De ce vrea Oracle propria sa distributie de Linux si este dispusa sa cheltuiasca miliarde de dolari pentru a o avea? De ce IBM aloca sume importante pentru a promova Linux si alte proiecte open source? De ce Sun a scos in open source sistemul Solaris? E vorba de generozitate? Nu, de business.

Nu mai este un secret: programele "open source" au intrat in mainstream. Lumea software le-a privit o vreme cu neincredere, apoi cu adversitate, apoi s-a uitat la ele ca la un rau necesar, pentru ca in cele din urma sa devina o parte integranta a ecosistemului informatic.

Si totusi, inca persista o multime de confuzii si false mituri legate de aceasta mutatie, mai cu seama in zona corporatista. Pentru multa lume, a furniza gratuit software - de multe ori de o mare complexitate - reprezinta un nonsens economic si, in consecinta, produsele din aceasta categorie sunt privite cu suspiciune.

In primul rand, trebuie spus ca nu caracterul gratuit este definitoriu pentru softul open source, ci faptul ca aceste programe sunt "libere". Confuzia provine din limba engleza, unde cuvantul "free" inseamna atat "liber", cat si "gratuit". Faptul ca anumite programe sunt furnizate gratuit nu inseamna ca aceste programe sunt libere. De exemplu, browserul web Internet Explorer este furnizat gratuit, dar aceasta nu inseamna ca poate fi modificat sau distribuit liber. In schimb, browserul Mozilla Firefox este liber, codul sursa este public si oricine are posibilitatea sa-l modifice si sa-l redistribuie. Disigur, acest "oricine" este oarecum generic, pentru ca de fapt sunt foarte putini cei care pot cu adevarat sa stapaneasca codul dintr-o masinarie atat de complexa. Totusi, esenta problemei nu se schimba: codul este sub control public, iar licentele (publice) open source garanteaza ca va ramane astfel.

Caracterul gratuit merita si el un amendament. Chiar daca sursa unui program este publica - si, in consecinta, oricine o poate compila si poate obtine programul executabil fara sa plateasca -, nimic nu impiedica vanzarea programelor open source. De fapt, ceea ce se vinde este valoarea adaugata. De exemplu, desi sistemul de administrare a bazelor de date PostgreSQL este open source, compania Command Prompt vinde o distributie proprie care cuprinde si componente proprii (instrumente de administrare si replicare) precum si suport tehnic, astfel incat din perspectiva unui client nu exista nici o diferenta intre a cumpara Mammoth PostgreSQL de la Command Prompt si a cumpara un produs comercial 100%. In fine, mai trebuie precizat ca pretul de achizitie nu este echivalent cu "costul total al proprietatii". O companie care vrea sa adopte sistemul de ope-rare Linux - de exemplu - va avea de suportat costuri legate de instalare, instruire, suport tehnic si eventual adaptarea unor aplicatii.

S-a vorbit foarte mult despre motivele care ii indeamna pe miile de voluntari care contribuie la proiecte open source de mai mica sau mai mare anvergura sa dedice timp si efort fara sa urmareasca un castig imediat. Aici se poate vorbi despre pasiune, de dorinta de a invata, de reputatia ce poate fi castigata, de atractia pe care o exercita lumea oarecum dezinstitutionalizata a comunitatii open source. Poate si aspectele etice pe care insista Richard Stallman - inventatorul conceptului "free software". Insa se poate constata ca epoca romantica a softului open source e pe terminate si din ce in ce mai mult dezvoltarea proiectelor de mare anvergura din aceasta categorie este promovata, sponsorizata sau chiar realizata de firme de software orientate clar pe profit. Asa ca mult mai actuale sunt alte intrebari: De ce firme mari cum sunt IBM, Oracle, Sun sau Apple au intrat in acest joc si cheltuiesc miliarde de dolari pentru proiecte open source? De ce Borland si SAP au publicat sursele bazelor lor de date? De ce Sun sustine OpenOffice, iar Netscape proiectele Mozilla?

Raspunsul nu poate fi decat unul singur: pentru ca vizeaza avantaje strategice care le vor aduce castiguri pe termen lung. Un prim aspect se leaga de costurile cercetarii si dezvoltarii, pe care contributia comunitatii le poate scadea substantial.

Un altul se leaga de promovarea mult mai eficienta a unor produse proprii complementare, care reprezinta domeniul de maxima expertiza a companiilor si tocmai cele care aduc venituri. In esenta, este un joc al "comodizarii": cu cat infrastructura software va deveni mai ieftina, cu atat mai mult va creste piata aplicatiilor si, mai departe, cu cat va creste piata aplicatiilor, cu atat va creste cererea pentru hardware. Intr-un articol recent, Joel Spolsky - un blogger cu o excelenta reputatie in lumea software - exprima cat se poate de clar principiul: "Companiile inteligente incearca sa comodizeze complementele produselor lor". IBM si Oracle promoveaza Linux pentru a comodiza sistemul de operare si, astfel, sa-si largeasca piata pentru servicii si aplicatii.