Impune, la prima vedere, prin înălţimea de baschetbalist, 2,01 şi zâmbeşte larg, fără reţineri. La 35 de ani are aerul unui tânăr programator, dar răspunde la întrebări cu diplomaţia unui om de afaceri hârşâit în mai bine de un deceniu de activitate şi cu siguranţa pe care ţi-o dau reuşitele. A pornit prin a fi olimpic în informatică, în timpul liceului, după ce, prin ‘90 sau ‘91, în clasa a şasea fiind, a văzut prima dată un calculator şi i s-a părut ceva extrem de interesant. Doi ani mai târziu, lua premiul întâi cu coroniţă şi a primit cadou un CIP, un microcalculator de producţie românească, fabricat până în 1994.

„Programam cam 10% din timp şi mă jucam restul, trebuie să recunosc", spune astăzi Bogdan Padiu. La liceul din Ploieşti unde a făcut informatica a aflat că îi place să facă şi alte lucruri cu calculatorul, nu numai să se joace, a descoperit limbaje de programare şi bazele de date şi de acolo lucrurile au mers cu viteză foarte mare. A lucrat pentru o companie din Ploieşti, iar în 2001, la sfârşitul facultăţii, a pornit TeamNet, împreună cu trei prieteni, George Stan, Ovidiu Traşcu şi Bogdan Nedelcu. A ales să fie managerul companiei, determinat de întrebarea unui prieten: „..tu vrei să fii programator toată viaţa?". „M-am gândit şi mi-am spus că totuşi nu. Îmi place acum, dar pe termen lung cred că mi-aş dori să fac şi alte lucruri".

S-a îndreptat spre management şi a ajuns la ASE, în 1997. A terminat în 2001, o perioadă dificilă pentru economie, în care se vorbea de intrarea României în încetare de plăţi. În timpul studenţiei a lucrat ca programator la Asesoft, compania creată de antreprenorul ploieştean Sebastian Ghiţă, cu care Bogdan Padiu a fost coleg de liceu.

Cum a apărut TeamNet? „Ne gândeam la o companie de software de mult timp. Ştiam că o vom face la un moment dat. În 2001 a apărut această oportunitate; în Asesoft era nevoie de o companie de software, am avut o discuţie, am primit o finanţare şi am pornit compania". Finanţarea, în valoare de 100.000 de dolari, a fost tot a lui Sebastian Ghiţă, care a primit în schimb 80% din acţiunile companiei. În timp, structura acţionariatului s-a schimbat: Sebastian Ghiţă a ieşti din companie, iar Bogdan Padiu a preluat din acţiunile acestuia, ajungând să deţină acum peste 65% din titluri.

TRECUTUL DIN BALCON ÎN BALCON.

„Am pornit într-un apartament din Bucureşti, vis-a-vis de magazinul Unirea, cu o chirie de circa 600 de dolari. Prima extindere a venit anul următor, când am mai luat un apartament. Treceam dintr-unul în altul pe balcon, erau în blocuri vecine, dar balcoanele erau lipite şi treceam uşor", zâmbeşte Bogdan Padiu. Ba au avut şi un plan de afaceri, care nu era întocmit conform normelor. „Era un Excel în care am băgat date după priceperea noastră. Nu era foarte bun, acum m-ar face să zâmbesc, dar era un plan. La venituri aveam nişte clienţi ipotetici, care ne asigurau nişte venituri ipotetice, iar la cheltuieli aveam nişte chestii destul de concrete - chirii, salarii„.

La 23 de ani era director general, pentru că terminase management, în timp ce colegii său fuseseră la Politehnică. În primul an au conceput o aplicaţie de management al documentelor, pe care au vândut-o „cu un oarecare succes". Au pornit apoi şi alte contracte, în special de outsourcing. „Am căutat clienţi externi, dar lucrurile nu au mers fenomenal; am avut un client din Franţa cu care am negociat un timp care nouă ni s-a părut extraordinar de mult, vreo trei săptămâni. La vremea respectivă părea un contract complex, cu obiective foarte mari, dar el nu prea ştia ce vrea, de fapt. În timp, ne-am dat seama, pentru că venea lunar şi spunea «vreau altceva», «vreau altceva», «nu aţi făcut ce am cerut, nu vă plătesc». Acel moment a fost primul când am ajuns cu firma în dificultăţi serioase, am depăşit momentul, dar am rămas cu lecţia".

În 2004 s-au certificat ISO 9001 şi au investit în project management; spune că pentru un antreprenor primii doi ani sunt critici, pentru că este perioada în care acesta învaţă mult. „Crezi că lumea funcţionează într-un fel, şi îţi dai seama că există o diferenţă, uneori semnificativă, între teorie şi practică".

Primii angajaţi au venit din cercul de prieteni, care în primii doi ani tot s-a mărit şi mărit, iar primele recrutări standard le-au făcut pentru poziţii administrative. Le vorbeau angajaţilor despre proiecte mari şi ambiţioase şi atrăgeau şi pentru internetul cu mare viteză sau dimensiunile generoase ale monitoarelor. Numărul apartamentelor închiriate a crescut la trei, apoi, în 2004, compania s-a instalat într-un imobil de birouri. În primul an cifra de afaceri a fost de circa 70.000 de euro, iar primul milion l-au câştigat în 2006.