În privinţa planurilor de viitor ale afacerilor de familie, majoritatea respondenţilor (52%) iau în considerare  transferul afacerii de familie către noua generaţie. 19% se gândesc la transmiterea proprietăţii către noua generaţie, dar la aducerea unui management profesionist, în timp ce 23% au în vedere vânzarea afacerii sau listarea acesteia.

Mai mult de jumătate dintre afacerile de familie româneşti incluse în raport plănuiesc să transfere noii generaţii atât proprietatea asupra afacerii, cât şi managementul. Preocupările centrale sunt acelea că noua generaţie nu va dori să se implice în management sau că s-ar putea să nu fie pregătită la timp pentru preluare. Analiştii de la PwC susţin că antreprenorii români acordă mai puţină atenţie aspectelor importante precum elaborarea unui plan de succesiune clar. Numai o treime dintre respondenţi au considerat acest fapt o provocare cheie pe termen mediu. „Mediul antreprenorial din România se află la momentul transferului către cea de-a doua generaţie şi nu consider că ar exista probleme, cât mai mult o lipsă de experienţă cu un asemenea proces“, spune Ionuţ Sas, director al departamentului de servicii de consultanţă fiscală din cadrul PwC România, care observă că, faţă de ţări dezvoltate din punct de vedere antreprenorial în care afacerile de familie se află la al cincilea transfer de generaţie, există un ecart de experienţă în a realiza în mod eficient acest proces. Oficialii de la PwC România spun că cea mai bună soluţie pentru antreprenori este să formalizeze acest plan de succesiune în diverse etape, ca un „plan de afacere“ în care trebuie incluse scenarii, precum şi aspecte tangibile despre cum se va realiza acest plan.

Implicarea tinerei generaţii în conducerea activităţilor companiei şi transferul de cunoştinţe muncind alături de părinţi sau de directorii companiei în diverse iniţiative, cunoaşterea în detaliu a activităţii fiecărui departament şi a rolului acestuia, existenţa unei structuri operaţionale şi de management care să asigure funcţionarea fără deviaţii majore pe durata tranziţiei, asigurarea unui suport consultativ, fie de către părinţi după retragerea lor din partea executivă, fie de către un mentor, sunt activităţi care necesită planificare, timp şi resurse, atât în cadrul familiei, cât şi în organizaţie. Apoi, asigurarea unei structuri juridice şi fiscale flexibile pentru transfer este un aspect important, care trebuie analizat şi planificat în avans pentru a gestiona în mod rezonabil toate părţile implicate.

„Viziunea şi strategia noii generaţii ar putea constitui o noua paradigmă pentru afacere, iar acceptarea acesteia de către organizaţie ar putea să necesite o anumită perioadă de timp. Acest proces de schimbare poate crea anumite dificultăţi şi chiar frustrări cu privire la viteza implementării sale“, mai spune Ionuţ Sas. Fireşte, succesul va depinde de existenţa unei viziuni de afaceri şi a unei strategii coerente, de existenţa unei echipe de management de încredere, de o structură organizaţională flexibilă, de viteza de adaptare la schimbările mediului de afaceri. Şi, nu în ultimul rând, de planificarea succesiunii către o a treia generaţie, ca un subiect de mare importanţă chiar dintr-o fază incipientă.