În 1992 un tânăr cu părul blond, ochii albaştri şi o diplomă de inginer electronist în mână bate la porţile unei companii, în căutarea unui loc de muncă. Tânărul se numea Zoltan Szigeti, iar compania Siemens. La sfârşitul interviului Szigeti pleacă acasă cu un plan clar - peste şase luni, când incinta urma să fie gata, se va întoarce, conform înţelegerii, să lucreze ca inginer. La scurt timp acelaşi tânăr, o altă oportunitate. Ajunge fără să vrea în sediul unei mici agenţii de publicitate şi după un scurt schimb de replici cu şeful agenţiei este angajat.

Agenţia era Grafitti, iar momentul acela marca începuturile lui Szigeti în publicitate. Fără să ştie exact că meseria pe care începea să o facă se numea media buying şi că avea să devină cea mai profitabilă activitate din grupurile de comunicare, absolventul de Electronică intrase în aventura vieţii sale - lucra cu companii mari, începea să cunoască o industrie fără rigorile angajatorilor care încă mai lucrau după practicile economiei socialiste, începuse să câştige mai mult decât s-ar fi aşteptat şi, cel mai important, îi plăcea foarte mult ce făcea. "Şeful meu mi-a pus în braţe trei cărţi de vizită, o ofertă şi m-a trimis să vând publicitate", îşi aminteşte Szigeti.

A încheiat repede primul contract cu un importator de biscuţi pe care îl întâlnise la un târg de profil de la Romexpo. "Când am ajuns în agenţie cu două milioane de lei, atât cât îmi dăduse turcul pentru a-i cumpăra publicitate, toată lumea a rămas fără cuvinte. Vă imaginaţi cum a fost când au aflat că vorbeam, de fapt, despre Ulker", spune Zoltan Szigeti. Suma impresionantă pe care reuşise să o obţină şi faptul că adusese un client important agenţiei au fost prima confirmare că talentul în vânzări şi puterea de convingere erau două calităţi pe care le bifase deja.

A urmat o perioadă în care zilele lui Szigeti erau dedicate întâlnirilor, prezentărilor de oferte şi negocierilor, iar nopţile, şedinţelor la birou. Începea să înţeleagă tot mai mult ce înseamnă de fapt publicitatea, o industrie despre care, până atunci, în România nu se ştia mai nimic. Nici practicieni nu existau foarte mulţi, aşa că spiritul autodidact i-a fost cel mai mare aliat. "Prima noastră şcoală, ca industrie, a fost de la clienţi. De la ei am învăţat ce şi cum trebuia făcut", povesteşte Szigeti.

De la săptămână la săptămână, ideea de a-şi respecta planul iniţial şi a se angaja ca inginer la Siemens prindea un contur din ce în ce mai difuz. Szigeti luase microbul publicităţii, lucra cu un expat şi se familiarizase, deci, cu practicile occidentale: nicio zi nu seamăna cu cealaltă, iar toate la un loc creau un peisaj complet diferit de cel care l-ar fi aşteptat la Siemens. Aşa că atunci când a venit momentul reîntâlnirii cu angajatorul din fabrică, a spus "pas" şi nu s-a mai uitat înapoi.

În anii care au urmat Szigeti s-a transformat într-un publicitar în toată regula şi a trăit pe viu primele afilieri ale agenţiilor locale la grupurile multinaţionale, o experienţă realmente memorabilă şi transformatoare, în condiţiile în care capitalismul, aşa cum îl ştim astăzi, începea să se desfăşoare în toată "splendoarea" sa, iar regulile mediului de afaceri aveau să se schimbe definitiv.

În 1993 Zoltan Szigeti şi-a deschis propria agenţie de publicitate. Se numea Viewpoint şi a intrat din start într-un tur de forţă care avea două obiective: să câştige clienţi mari şi mulţi. Contractele cu branduri precum Shell, Coca-Cola sau Milka l-au făcut să-şi asigure un loc solid în piaţă. Nici contextul nu putea fi mai prielnic - companiile multinaţionale începeau să vină în România şi aveau o cultură extrem de bine pusă la punct în privinţa promovării şi a comunicării. Din fericire pentru publicitarii de atunci, aveau şi bugete pe care erau gata în orice moment să le pună la dispoziţia lor.

"Pentru că aveam în portofoliu clienţi care la nivel global lucrau cu Ogilvy, am decis să îi trimit un fax preşedintelui Ogilvy pe Europa Centrală şi de Est şi să îi propun o formă de colaborare", spune Szigeti. Răspunsul nu s-a lăsat mult aşteptat şi a venit cu o propunere de întâlnire. Aşa că Szigeti, alături de partenerul său, au luat bilete de avion către Viena şi au plecat să-şi prezinte agenţia. Discuţia a fost scurtă, concisă şi cu o temă clară pentru cei doi - austriacul era interesat de afacerea lor, portofoliul îl impresionase, însă a condiţionat o eventuală afiliere de preluarea a doi clienţi importanţi pentru Ogilvy, anume DHL şi Stimorol.