Miscarea care a atras toata atentia, acel protest amorf, spontan coagulat impotriva cresterii rolului guvernului si contra majorarii deficitului bugetar este cea pe care as numi-o "Miscarea Ceainicului" - pentru ca tot ce fac ei este sa improaste cu abur.

Asta nu inseamna ca energia din spatele lor nu este autentica (evident ca este) sau ca nu va avea un impact electoral (cu siguranta ca va avea). Dar influentarea alegerilor si influentarea viitorului Americii sunt doua lucruri diferite. Dupa tot ce am auzit despre aceasta miscare, mi se pare ca e facuta doar din abur, dar si ca nu are un motor. Nu are un plan de a readuce Americii maretia.

Aceasta Miscare a Ceainicului nu poate avea un impact benefic asupra tarii, pentru ca a si evaluat gresit principala problema a Americii si nici nu a oferit o solutie credibila pentru problema pe care a identificat-o. Cum poti sa iei in serios o miscare ce sustine ca vrea sa taie cheltuielile guvernamentale cu miliarde de dolari, dar nu identifica punctual programele de aparare, asistenta sociala si medicala sau alte linii bugetare pe care e gata sa le suprime?

Si cum poti sa iei in serios o miscare care a ramas in cea mai mare parte tacuta atunci cand administratia Bush a lansat doua razboaie si un program de facilitati la medicamentele pe baza de reteta, prin programul Medicare, concomitent cu reducerea impozitelor, dar care acum este ingrozita de deficitul bugetului si nu mai suporta masurile luate de presedintele Barack Obama? Aud? Unde ati fost opt ani de zile, oameni buni?

Problemele care deranjeaza Miscarea Ceainicului - deficitul si cresterea cheltuielilor guvernamentale - sunt de fapt simptome ale problemei noastre, nu cauzele ei. Ele sunt simptomele unei tari aflate intr-o stare de declin accentuat, care isi pierde atuul competitiv din cauza ca politicile noastre au devenit doar o alta forma de divertisment sportiv, Congresul e un forum pentru mita legalizata si principalele noastre institutii legiuitoare sunt divizate de partizanate toxice pana la paralizie.

Partida Ceaiului care conteaza cu adevarat, care se intinde de la republicanii de centru pana la independenti, trecand drept prin democratii de centru, are o perceptie profunda a situatiei si e in cautarea unui lider cu trei caracteristici. In primul rand, sa fie patriot: un lider care e mai interesat sa lupte pentru tara lui decat pentru partidul lui. In al doilea rand, un lider care sa-i convinga pe americani ca el/ea nu are doar un plan de a reduce impozitele sau de a extinde pachetele de stimulare economica, ci de a face ceva mai mare - sa faca America o tara de succes, competitiva si respectata din nou. Si in al treilea rand, cineva care are capacitatea de a conduce in fata incertitudinilor si nu doar se plange de cat de grele sunt lucrurile - un lider ce crede ca treaba lui nu e sa citeasca sondajele, ci sa schimbe sondajele.

Sociologul democrat Stan Greenberg mi-a spus ca, atunci cand face un focus grup azi, asta aude: "Oamenii cred ca tara e in necaz si ca state precum China au o strategie pentru atingerea succesului, iar noi nu avem. Ei vor merge dupa oricine ii va convinge ca are un plan sa faca America din nou mare. Asta vor sa auda. Si asta trece dincolo de republicani si democrati". Pentru mine, acesta este un plan ce incepe cu intrebarea: Care e acel miez de competenta si avantaj strategic al Americii si cum sa-l cultivam? Raspuns: Este capacitatea noastra de a atrage, a dezvolta si a descatusa talentul creator. Asta inseamna oameni care inventeaza, construiesc si vand mai multe bunuri si servicii ce fac vietile oamenilor mai productive, mai sanatoase, confortabile, sigure si amuzante decat ale celor din alte tari.

Leadershipul inseamna astazi cum poate guvernul SUA sa atraga si sa educe mai multi astfel de oameni talentati si apoi sa puna in aplicare legi, reglementari si bugete care sa imputerniceasca acei oameni talentati sa dezvolte produsele si serviciile lor, sa le vanda in toata lumea si, facand aceasta, sa creeze locuri de munca aici. Fara asa ceva nu ne vom putea permite asistenta medicala sau cheltuielile cu apararea de care avem nevoie. Acesta este planul pe care adevarata Partida a Ceaiului il vrea de la presedintele sau.

Ca sa-l aplice ar fi nevoie sa marim niste impozite - la combustibili, spre exemplu - si sa scadem altele, cum ar fi taxele corporatiste si cele pe veniturile angajatilor. Ar fi nevoie sa ne regandim legile imigratiei astfel incat sa ne controlam mai bine granitele, sa lasam sa intre mai multi angajati bine pregatiti si sa-i pastram pe acei straini inteligenti ce fac facultatea la noi. Si mai e nevoie sa reducem cheltuielile pentru unele servicii publice, ca sistemul de asistenta sociala, si sa majoram altele, ca educatia si cercetarea pentru o e-co-nomie a secolului 21.

Cu alte cuvinte, e nevoie de un plan foarte destept, subtil si bine tintit ca sa ne folosim resursele aflate acum in scadere in cel mai eficient mod, asa incat sa ne recastigam competentele de baza. Aceasta este singura problema pe termen lung la problema noastra - sa ne croim singuri drumul de iesire din datorii.

Orice Partida a Ceaiului care spune ca raspunsul este simpla reducere a rolului guvernului si taierea impozitelor ar putea sa profite, cu acest discurs, la alegerile de la jumatatea mandatului din noiembrie. Dar nu poate sa duca America in directia buna. Pentru asa ceva exista o alta Partida a Ceaiului, care insa isi asteapta inca liderul.