Inevitabilul s-a produs: Google şi-a lansat zilele trecute serviciul de stocare on-line. Este probabil cea mai "întârziată" lansare din istoria modernă a informaticii dacă socotim că primele zvonuri legate de un astfel de serviciu au început să circule încă din 2006, când un document intern "scăpat" în zona publică oferea indicii că Google se gândeşte la o asemenea ofertă. Un alt val de speculaţii pe aceeaşi temă a traversat paginile de ştiri IT la începutul lui 2009, iar condiţiile păreau deja coapte din perspectiva infrastructurii. Oricum un cont Gmail oferea deja 7 GB (între timp s-a ajuns la 10 GB), spaţiu pe care diferite progrămele îl puteau transforma într-un fel de disc on-line. Şi totuşi, Google Drive a fost făcut public abia în aprilie 2012.

La prima vedere s-ar părea că Google a pierdut trenul, pentru că mulţi alţii i-au luat-o înainte. Vedeta momentului este Dropbox, iar modul său de funcţionare este reprezentativ pentru ce înseamnă stocarea on-line: Dropbox oferă gratuit 2 GB spaţiu de stocare pe serverele sale şi o mică aplicaţie locală care sincronizează un folder de pe discul local al computerului cu spaţiul din web. Orice operaţie cu fişiere în folderul respectiv este automat replicată on-line, astfel încât totul este disponibil din orice browser web sau aplicaţie mobilă. La asta se adaugă posibilităţi de partajare (de exemplu anumite sub-foldere pot fi declarate publice sau accesibile doar unor anumite persoane, altele rămân private), iar spaţiul suplimentar (până la 100 GB) implică un abonament plătit, ceea ce asigură veniturile serviciului. Cam la fel funcţionează Amazon Cloud Drive, Microsoft SkyDrive, Apple iCloud, Box şi diverse alte servicii, aproape toate oferind şi facilităţi specifice, cum ar fi servicii de administrare sau aplicaţii de procesare.

În aceste condiţii, mai are vreo importanţă un serviciu în plus, chiar dacă vine de la Google? În opinia mea, Google Drive nu este "un serviciu în plus", ci este cu totul altceva şi nici măcar nu concurează cu cele amintite mai sus. Prin faptul că reuneşte şi integrează sub aceeaşi pălărie diverse servicii în frunte cu Google Apps (documente, calcul tabelar, prezentări, desene etc.), peste care tronează mereu maşinăria de căutare, Drive devine o platformă computaţională "in the cloud", un veritabil desktop on-line. Pe lângă funcţionalităţile uzuale din Apps, au apărut multe noutăţi. De exemplu, posibilitatea de a deschide direct din browser peste 30 de tipuri de fişiere (multe dintre ele editabile), inclusiv video HD sau ilustraţii realizate cu Adobe Illustrator sau Photoshop. Posibilităţile de partajare şi colaborare sunt impresionante: mai mulţi utilizatori pot lucra simultan pe acelaşi document (cu diferite drepturi), iar modificările apar "pe viu".

Se poate adnota orice şi chiar se poate purta o discuţie de gen chat într-un document. Recunoaştem aici multe dintre tehnologiile pe care Google le-a folosit în Wave (care a fost abandonat), printre care şi posibilitatea de a vedea diferitele revizii ale unui document sau "revenirea în timp". În multe cazuri Drive suplineşte e-mail-ul: în loc să trimiţi un document mare, e suficient să trimiţi un link şi să partajezi documentul. Integrarea cu Gmail, cu Picasa şi cu Google Plus începe să se vadă şi sunt sigur că, în timp, va fi completă.

Posibilităţile de căutare în Drive reprezintă, desigur, unul dintre punctele forte ale ofertei Google. Se pot regăsi documente (de orice fel) după etichete sau cuvinte cheie şi, mai mult chiar, tehnologia OCR integrată permite acest fel de căutări chiar şi în imaginile care conţin text (de pildă, în faxuri). Mai devreme sau mai târziu, căutarea prin imagini implementată în Google Gogglers va veni să completeze suita, mai ales în condiţiile în care Drive este disponibil în telefoane şi tablete Android (dar va fi în curând şi în iPhone). Şi este important că nu doar Google va contribui la expansiunea serviciului integrat Drive: interfeţele de programare au fost publicate, ceea ce permite dezvoltatorilor să ofere diverse extensii interesante (de exemplu, HelloFax sau editorul video colaborativ WeVideo). Însă extensiile sunt destinate mai ales browserului Chrome şi platformei Android, ceea ce va face şi mai atractive produsele Google.

Mai puţin mă interesează acum facilităţile şi preţul spaţiului suplimentar (până la 16 TB). Mai important este că este prima dată când Google se adresează mai degrabă companiilor decât persoanelor şi, mai ales, faptul că Drive pare să fie exact baza potrivită pentru sistemul de operare Chrome OS. Google se vrea microsoftul web-ului.