Pentru toată lumea, cel mai uşor este să scrii. Până începi să scrii.

Ţin minte că acum câţiva ani am avut o discuţie cu Dan Şucu, proprietarul Mobexpert, despre un text, o opinie scrisă pentru Ziarul Financiar. El mi-a spus că s-a chinuit vreo trei zile să scrie o pagină A4 şi atunci a înţeles cât de greu este să scrii.

Nu este nici cel mai greu, dar nici cel mai uşor lucru să poţi să transpui în cuvinte, propoziţii ceea ce ţi se învârte în cap şi ar putea să constituie subiectul unui articol.

Când ai o discuţie cu un antreprenor şi încerci să scrii povestea lui, cel mai greu lucru este să găseşti fraza de început şi fraza de final. Pentru că în povestea lui sunt multe fraze de început şi nu ştii care este cea mai importantă. De aceea, poveştile încep cu contradicţii, cu vise care nu s-au realizat sau s-au realizat, cu cuvinte pompoase şi cifre mari.

Un ziarist de la Business Magazin poate a surprins sau nu povestea unui antreprenor într-un articol. Nu întotdeauna cred/credem că am reuşit să facem cel mai bun articol, să scriem cea mai bună opinie, să descoperim cel mai nou trend sau să urmărim cel mai bine creşterea şi căderea unui antreprenor.

De foarte multe ori, personajele noastre sau PR-ul lor (coşmarul ziariştilor) cred că articolul ar fi putut să fie scris mai bine, că autorul articolului nu a surprins în profunzime ideile interlocutorului, ci doar pe cele superficiale, care aveau cuvinte mai bombastice, că ziaristul trimis la interviu nu a înţeles nimic etc.

Pentru mine, unele dintre cele mai interesante articole sunt legate de obituary, adică necrologuri. Poveştile scrise despre cei care au murit de către The Economist pe ultima pagină, de Financial Times sau de The Wall Street Journal mi se par fabuloase.

O „moarte” şi un „război” sunt întotdeauna printre cele mai citite articole. Nu dai greş.

În Financial Times de weekend, ediţia din 30 septembrie, am citit un necrolog extraordinar despre Lillian Ross, un jurnalist american de la The New Yorker, celebra revistă. Până atunci nu am auzit niciodată de Lillian Ross, care a murit la 99 de ani.

Am citit cu cea mai mare plăcere sfaturile pe care ea le-a dat jurnaliştilor cu care a lucrat: să fii interesat de subiectul pe care îl scrii, nu de tine, adică să nu te autopromovezi; ascultă cu propriile tale urechi şi nu-ţi încredinţa profesia unui reportofon ca să înregistreze pentru tine interviul; fii responsabil, onest şi cât mai precis; nu-ţi exploata poziţia de reporter pentru a-ţi promova amărăciunea, resentimentele, gelozia şi prejudecăţile; să nu fii răutăcios în articole şi nici cu interlocutorii; nu te implica (emoţional) în poveştile celor cu care discuţi şi despre care scrii.

În cei 13 ani, şi acum al 14-lea an, Business Magazin a încercat să găsească poveşti interesante, oameni noi despre care să scrie şi tendinţe înainte ca ele să apară la suprafaţă.

Tot timpul şi cel puţin de două ori pe an ne întrebăm sau ne întreabă Adrian Sârbu, antreprenorul din spatele revistei, care este viitorul revistei Business Magazin şi ce trebuie să scriem în ea astfel încât cei care ne citesc să ne citească în continuare.

Încă din 2003, proprietarul ne-a „împins“ să facem acest proiect.

Cum poţi să-i surprinzi astfel încât să citească un articol până la capăt, să-l găsească interesant ca subiect, extraordinar ca scris şi util din perspectiva informaţiilor pentru o conversaţie cu altcineva sau la job, de unde poate să extragă date care să-i susţină activitatea profesională?

Nu este cel mai uşor lucru să te baţi cu cotidianul ştirilor, mai ales când acestea îţi apar 24 h/24 h pe smartphone. Facebook-ul a mâncat o bună parte din felia noastră, iar smartphone-ul este întotdeauna la îndemână. Cine mai ţine în mână o revistă, cine o mai răsfoieşte? Cum cine? Voi şi noi! Cel mai interesant, cel mai inteligent film din ultimele două decenii este Las Fierbinţi, de la Pro TV. Nu râdeţi! Este un serial extraordinar în primul rând prin inteligenţă, apoi prin umor şi prin actualitatea subiectelor.

Dacă aş putea, aş face un Las Fierbinţi pentru lumea corporatiştilor, pentru lumea din cadrul multinaţionalelor, pentru lumea urbană care încearcă să fie deasupra vremurilor.

Întotdeauna Business Magazin a încercat să surprindă această lume urbană care creşte în fiecare zi - fie a antreprenorilor, fie a corporatiştilor, fie a tendinţelor.

Mi-aş dori să surprindem cât mai bine cu analize economice, cu cifre, cu personaje, cu umor lumea multinaţionalelor, lumea corporatiştilor, adică lumea multora dintre voi.

Şi pentru că suntem generoşi, mi-aş dori ca voi, cei care vreţi să scrieţi şi puteţi să faceţi acest lucru, să vă scrieţi propria poveste, pe care noi să o publicăm.

La mulţi ani, Business Magazin! Să ai parte de cititori buni!