Noul Cod fiscal are multe prevederi interpretabile si o terminologie neunitara. Dar cel mai important e ca raspunde doar in mica masura asteptarilor contribuabililor in privinta relaxarii fiscale.

Asa cum era de asteptat, ordonanta de modificare a Codului fiscal a suferit numeroase schimbari in Parlament, in special in Camera Deputatilor. Ceea ce este anormal este faptul ca Guvernul a ales sa emita o Ordonanta pentru modificarea Codului fiscal in locul promovarii unui proiect de lege, in conditiile si termenele prevazute de Codul fiscal.  Din punct de vedere practic, procedura aleasa nu a avut ca efect decat un Monitor Oficial in plus, adica niste bani cheltuiti degeaba. Pe de alta parte, graba de a adopta Ordonanta inainte de alegeri se poate dovedi contraproductiva si chiar inutila. In ipoteza ca alegerile vor aduce la putere opozitia, Codul fiscal va fi modificat, probabil, substantial.  Asadar, obiectivele predictibilitatii si stabilitatii legislative sunt departe de a fi indeplinite de catre autoritati.  

2005: RELAXARE FISCALA SI MAJORARI DE IMPOZITE 

Autoritatile au incercat sa prezinte modificarile aduse Codului fiscal ca fiind destinate unei relaxari fiscale substantiale, un ajutor pentru investitori si chiar pentru populatie. Iar reducerile de impozite au fost prezentate extensiv si pana la saturatie. Experienta de pana acum ne-a demonstrat ca relaxarea fiscala din Romania este contrabalansata, de cele mai multe ori, de modificari ale legislatiei care duc de fapt la cresterea reala a impunerii. Este ceea ce se intampla si in acest an.

Intentia de reducere a impozitului pe profit de la 25% la 19% s-a materializat. La fel si reducerea numarului de transe de impunere de la 5 la 3, cu reducerea cotei de impunere pentru prima transa de venit de la 18% la 14%. Din pacate, aceste reduceri de impozite sunt contrabalansate de modificari ale unor elemente constitutive ale bazei de impunere, care anuleaza in buna masura tendinta de relaxare. Astfel, reducerea cotei de impunere a impozitului pe venit de la 18% la 14% este contrabalansata de mentinerea deducerii personale de baza la 2.000.000 lei, la fel ca in 2004, desi Codul fiscal prevedea un mecanism de indexare automata a acesteia. 

Majorarile de impozite vizeaza mai multe categorii de venituri: impozitul pe dividende este majorat la 10% (fata de 5% in 2004), iar impozitul pentru categoria "Alte venituri" s-a majorat de la 10% la 14%. In cazul castigurilor din jocuri de noroc, s-au eliminat orice deduceri, impozitul fiind de 20% din venitul brut din jocuri de noroc.   

Majorarea impozitului pe dividende de la 5% la 10% vine sa contrabalanseze reducerea impozitului pe profit, astfel ca profitul distribuit intreprinzatorilor romani va avea acelasi nivel de impunere. Vor castiga din aceasta reducere multinationalele si investitorii straini, care vor utiliza conventiile de evitare a dublei impuneri pentru a-si "optimiza" castigurile.  

PROBLEMA CONTRIBUABILILOR INACTIVI

Una dintre modificarile importante a Codului fiscal priveste asa-numitii contribuabili inactivi. Potrivit unui articol introdus de Camera Deputatilor, tranzactiile efectuate de aceasta categorie de contribuabili pot sa nu fie luate in considerare de catre autoritatile fiscale. Mai mult, nu sunt deductibile la calculul impozitului pe profit cheltuielile inregistrate de catre alti contribuabili pe baza unor documente emise de contribuabilii inactivi, al caror certificat de inregistrare fiscala a fost suspendat prin Ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. 

Lipsa de precizie a textului legal este de natura a aduce prejudicii contribuabililor de buna-credinta. Practic, Agentia Nationala de Administrare Fiscala scoate din circuitul economic o categorie de contribuabili, eludand procedura prevazuta de lege privind reorganizarea judiciara sau lichidarea contribuabililor care nu isi indeplinesc obligatiile fiscale. Trecand peste acest aspect foarte important, trebuie sa remarcam ca legea nu prevede in mod explicit ca nedeductibilitatea cheltuielilor se refera numai la operatiunile realizate dupa declararea inactivitatii contribuabilului, asa cum este normal sa se intample. Lipsa acestei mentiuni poate duce la situatii in care cheltuieli inregistrate, de exemplu, in ianuarie 2005 ca urmare a unor operatiuni reale sa fie considerate nedeductibile fiscal la un control efectuat in noiembrie 2005, pentru un contribuabil declarat inactiv in luna octombrie 2005.  

CONTROLUL FISCAL AL TRANZACTIILOR CU PARTI SOCIALE SAU CU ACTIVE FIXE

O alta modificare introdusa de Camera Deputatilor priveste obligatia care revine contribuabililor de a aduce la cunostinta autoritatilor fiscale cu 60 de zile inainte, intentia de a cesiona sau instraina actiunile (altele decat cele tranzactionate pe piata de capital), partile sociale sau activele fixe. Chiar daca este evidenta intentia de a combate tranzactiile cu parti sociale si active fixe realizate pentru a evita plata impozitelor, problemele de aplicare practica s-ar putea dovedi insurmontabile. 

Practic, efectuarea controlului fiscal pentru orice cesiune de parti sociale ar putea avea drept consecinte practice fie disparitia cesiunilor de parti sociale, fie blocarea activitatii organelor de control fiscal. In cazul mijloacelor fixe,  aplicarea practica ar putea imbraca si aspecte foarte deranjante pentru agentii economici: vanzarea unor mijloace fixe excedentare va fi conditionata de efectuarea controlului fiscal, timp in care eventualul cumparator ar putea renunta la achizitie. Este interesant de vazut daca controlul fiscal efectuat la un contribuabil mare pentru vanzarea, de exemplu, a unor autoturisme uzate se va incadra in termenul de 60 de zile prevazut de Codul fiscal.

Aceste masuri arata faptul ca administratia nu stapaneste unele tehnici moderne de control cum sunt analiza de risc sau analiza informatiilor ("intelligence"). De exemplu, este bine cunoscut ca evaziunea fiscala are cea mai mare raspandire in comertul si productia de bunuri accizabile. In acest context, monitorizarea activitatii agentilor economici care actioneaza in aceste domenii ar da fara indoiala rezultate mult mai bune decat introducerea unor bariere birocratice in activitatea comerciala, cu o eficienta cel putin discutabila.  

IMPOZITUL PE PROFIT SI DEDUCTIBILITATEA CHELTUIELILOR 

Prevederile privind impozitul pe profit au fost revizuite in sensul simplificarii modului de aplicare si chiar al eliminarii unor prevederi restrictive introduse anul trecut de Camera Deputatilor. Sunt notabile in acest context eliminarea restrictiilor privind deducerea cheltuielilor de marketing, reformarea modului de deducere a cheltuielilor cu dobanzile, regimul inregistrarii veniturilor si cheltuielilor pentru contractele cu plata in rate.  

Cu toate aceste evolutii pozitive, raman in continuare probleme practice majore de interpretare a dispozitiilor legale cu privire la deductibilitatea cheltuielilor. De exemplu, Codul fiscal admite deducerea la calculul impozitului pe profit a cheltuielilor cu pierderile inregistrate la scoaterea din evidenta a creantelor neincasate in cazul in care "debitorul inregistreaza dificultati majore care ii afecteaza intreg patrimoniul". Este evident ca o astfel de formulare lasa loc de interpretari. Logic ar fi fost ca textul legal sa faca referire la o situatie economica care sa fie definita in mod clar, cum este, de exemplu, insolvabilitatea unui contribuabil. 

IMPOZITELE SI TAXELE LOCALE 

In domeniul impozitelor si taxelor locale, modificarile au vizat in principal scutirea institutiilor publice de orice impozite si taxe locale. In schimb, pentru societatile comerciale, a fost plasat un "pion otravit", respectiv o cota de impunere intre 5% si 10% aplicabila valorii de inventar a cladirilor care nu sunt reevaluate la fiecare trei ani. O alta modificare priveste faptul ca autoritatile locale au acum mana libera pentru a introduce noi impozite si taxe locale sau pentru a le majora in mod nelimitat, prin eliminarea limitei de 20% pentru majorarea impozitelor de la an la an.

Trebuie sa remarcam ca, desi Guvernul sustine ca incurajeaza dezvoltarea noilor tehnologii, publicitatea pe Internet este supusa taxei locale de publicitate, acest mijloc de comunicare in masa nefiind exceptat de la plata taxei locale de publicitate.   

IN LOC DE CONCLUZIE 

Principala carenta a Codului fiscal este legata de problema deductibilitatii cheltuielilor atat pentru calculul impozitului pe profit, cat si pentru calculul impozitului pe veniturile din activitati independente. Pe scurt, legiuitorul trebuie sa se decida daca deductibilitatea cheltuielilor este regula sau exceptia. In functie de aceasta decizie, legislatia fiscala trebuie amendata corespunzator pentru a reflecta aceasta filozofie fiscala. 

Este important de notat ca o serie de contributii de natura fiscala (de exemplu, contributiile la fonduri speciale) sunt mentinute in afara cadrului de reglementare unitar prevazut de Codul fiscal. In acelasi timp, numarul de taxe si impozite locale pare sa fie disproportionat de mare, fara a mai pune in discutie faptul ca se inregistreaza o eficienta scazuta a administrarii si, implicit, a colectarii. 

Desi este vizibil efortul de imbunatatire a legislatiei fiscale, Codul fiscal continua sa aiba numeroase prevederi interpretabile, o terminologie care nu este unitara si, poate cel mai important, nu raspunde decat in mica masura asteptarilor contribuabililor in ce priveste relaxarea fiscala.  Asadar, desi modificarile aduse Codului fiscal au fost anuntate ca fiind parte a unui program de de relaxare fiscala,  reducerile de impozite si taxe sunt in mare masura anulate fie de o majorare a altor impozite si taxe, fie de o majorare a bazei de impunere sau o eliminare a unor facilitati existente.