Corbul pe o roata

Postat la 01 august 2006 1 afişăre

Dimensiunea filozofica a raspunsului dat de corb solicitarii de a reitera replica din vestitul poem al lui Edgar Allan Poe (daca nu l-ati citit, nu fugiti la biblioteca, e pe net, la liber) se potriveste ca o manusa tuturor exacerbarilor iscate intr-o buna bucata din societatea romaneasca, legate de intamplarea cu motocicleta a premierului Tariceanu, dar nu numai.

Dimensiunea filozofica a raspunsului dat de corb solicitarii de a reitera replica din vestitul poem al lui Edgar Allan Poe (daca nu l-ati citit, nu fugiti la biblioteca, e pe net, la liber) se potriveste ca o manusa tuturor exacerbarilor iscate intr-o buna bucata din societatea romaneasca, legate de intamplarea cu motocicleta a premierului Tariceanu, dar nu numai.

 

Ma bucur pentru prima oara ca scriu acest editorial cu cateva zile bune inainte de aparitia sa efectiva; evenimentele sunt proaspete, dar atunci cand revista va ajunge la tonete se vor fi estompat. Acest lucru imi ofera posibilitatea de a avea ultimul cuvant intr-un sir de dispute care au luat-o deja pe contrasens. Iar a avea ultimul cuvant intr-o disputa nu-i de colea in ierarhiile societatii romanesti, asta am invatat-o bine in special din certurile vecinilor mei, care, nopti intregi, se lanseaza in prelungi tanguieli fara nici un rost, am judecat eu ascultandu-i, in afara aceluia de a avea ultimul cuvant, adica un soi de victorie morala asupra celuilalt.

 

Si poate nu ma infocam daca discutiile legate de aventura harley-istica a lui Tariceanu nu atingeau zona pasionatilor de motociclism, inclusi automat de comentatori alaturi de premier si vehiculul sau: ca de ce mergea prim-ministrul pe doua roti, da’ ce ma enerveaza motociclistii, cei ce isi tureaza motorul pe langa mine si care imi dau palpitatii de cord, da’ pe aia ce merg pe o roata i-ati vazut?, ca descreierati, ca fite, da’ in general cum isi permit ei sa existe pur si simplu....

 

Inainte de orice, trebuie sa spun ca ma simt oarecum solidar cu Tariceanu, pentru ca am beneficiat de acelasi ambalaj ghipsat al piciorului stang, obtinut tot in urma unui contact cu pamantul sfant al patriei, tot in urma unei cazaturi cu motocicleta. Deosebirile tin de marca motorului - a mea costa cat oglinda stanga a unui Harley - si de faptul ca prefer mersul pe camp, unde daca e sa pici, pici din cauza ta si nu a starii soselei.

 

Ce m-a nemultumit? Intoleranta si limitarile in gandire. Personal cred ca premierul, cu acordul muschilor sai, poate sa faca orice, sa sara fara parasuta de la 10.000 de metri sau in Niagara in butoi, fara sa trebuiasca sa se simta incorsetat de vreo opreliste izvorata din functia pe care o are.

 

Havel pe trotineta sau Bush pe Segway sunt primele exemple de nonconformism la nivel inalt care imi vin in minte, care nu ma fac sa spumeg nervos. Mai mult, cazatura aceluiasi Bush nu m-a facut sa hahai satisfacut, ba mi l-a facut mai simpatic. Pe urma radicalismul cu care sunt priviti cei pe doua roti de catre cei cu patru roti si toate prostiile pe care le-am pomenit deja mai sus. In primul rand ca toti, cu doua sau patru roti, sunt participanti egali la trafic si conducatori auto in aceeasi masura, iar segregarea pe numar de roti nu-si are rostul nicicum, atat timp cat exista legi ce reglementeaza mersul pe drum.

 

As adauga ca, in afara pasiunii, motociclistul se dovedeste mai responsabil cu lumea inconjuratoare - consuma mai putina benzina, ocupa mai putin loc pe sosea si polueaza intr-o masura mai redusa. Iar cine isi aminteste ca odata a fost stresat de un motorist ce mergea pe o roata o face pentru ca a fost un fapt relativ iesit din comun; daca ar face un efort, si-ar aminti ca in aceeasi zi a fost la fel de stresat de cinci soferi ce au virat la dreapta de pe banda a treia, de alti zece ce au franat din senin cand nu era cazul si ca doua din locurile de parcare ochite i-au fost furate de altii mai infipti. Dar asa e in fiecare zi si atunci uiti mai usor. Iar nebuni sunt peste tot, si pe motociclete si in masini, problema fiind numai de lege si de cine o aplica si cum.

 

As face o analogie, ceea ce se intampla cu motociclistii si cu soferii este o imagine in mic a Romaniei - avem un grup mai altfel, care cred in doua roti sau in bun-simt sau in normalitate sau, de ce nu, in capitalism si care sunt perceputi ca niste excentrici (ca sa folosesc un eufemism) de catre marea masa inregimentata (ca sa folosesc alt eufemism). Cei multi cred ca singurul mod de trai corect este al lor si, daca nu te alaturi lor, te trateaza asa cum ii duce pe ei capul.

 

Si tu ce poti face?Spui ce a spus si corbul. "Nevermore", ce credeati?

Urmărește Business Magazin

Am mai scris despre:
Corbul pe o roata
/opinii/corbul-pe-o-roata-1006582
1006582
comments powered by Disqus

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.