Cu ceva timp in urma, desigur inainte de fatalul 11 septembrie, printre glumele de pe Internet circula intrebarea de ce kamikaze japonezi poarta casca pe cap - cum se face, adica, de unii care se pregatesc sa-si traiasca ultimele clipe isi protejeaza totusi capul in avion?

Dar oare purtau cu adevarat casti? Nu cumva isi puneau doar un bandaj ritual pe frunte? Oricum ar fi fost, raspunsurile sugerate de bunul-simt ar fi ca o casca ii ferea, in timpul zborului, sa fie asurziti de zgomotul motoarelor, ca ii apara de eventualele atacuri survenite inainte de a plonja in gol si mai ales (cred) pentru ca acesti kamikadze erau oameni care respectau ritualuri si regulamente, asa ca daca in manuale se spune ca in avion trebuie sa te urci cu casca pe cap, ei se supuneau.

Lasand gluma la o parte, intrebarea trada stinghereala pe care fiecare dintre noi o simte in fata aceluia care, cu sange rece, renunta la propria viata ca sa poata ucide alte persoane.

Dupa 11 septembrie, ne gandim - pe buna dreptate - la noii kamikaze ca la un produs al lumii musulmane. Aceasta le inspira multora ecuatia fundamentalism-Islam si ii ingaduie ministrului Calderoli (1) sa spuna ca nu este o infruntare intre civilizatii, intrucat "ceilalti" nu reprezinta de fapt o civilizatie.

Istoricii ne spun indeobste ca, in Evul Mediu, o varianta eretica a islamismului practica asasinatul politic, calaul trimis sa loveasca stiind ca nu se va mai intoarce viu, iar legenda spune ca unui kamikadze al acelei epoci ii era administrat hasis, pentru a-l face sa se supuna mai usor ordinelor primite (de aici si Secta Asasinilor).

Este drept si ca, de la Marco Polo incoace, cronicarii occidentali au exagerat putin cu privire la aceasta chestiune, insa despre fenomenul Asasinilor din Alamut exista studii serioase, care probabil ar trebui recitite.

Numai ca de curand am gasit pe Internet o dezbatere vasta in jurul cartii lui Robert Pape, "Sa mori ca sa invingi. Strategia si logica terorismului sinucigas" care, in baza unei solide documentari statistice, contine doua teze fundamentale.

Prima este ca terorismul sinucigas se naste doar in teritoriile ocupate si ca reactie fata de ocupatie (teza probabil discutabila, dar Pape demonstreaza cum terorismul sinucigas inceteaza, ca in Liban de exemplu, imediat dupa ce dispare ocupatia straina).

Cea de-a doua teza este ca terorismul sinucigas nu este un fenomen exclusiv musulman, iar Pape exemplifica aici cu Tigrii Tamili din Sri Lanka, dar si cu 27 de teroristi sinucigasi din Liban, nici unul islamist, cu totii laici, comunisti sau socialisti.

Nu au existat doar kamikaze japonezi sau musulmani. Anarhistii italo-americani care i-au platit transportul lui Bresci (2) pentru ca acesta sa-l impuste pe Umberto I ii cumparasera ucigasului un bilet cu o singura calatorie, fara intoarcere. Bresci stia si el bine ca din aceasta actiune nu se va mai intoarce viu.

In primele secole ale crestinismului, existau circoncellionii (3), care-i asaltau pe drumeti pentru a avea astfel privilegiul martiriului; mai tarziu, catarii practicau acea sinucidere rituala care se numea "endura"(4). Pentru a ajunge in cele din urma la diferitele secte ale zilelor noastre (toate din lumea occidentala), in legatura cu care din cand in cand citim despre comunitati intregi ce aleg sinuciderea in masa (si le-as cere antropologilor sa ne povesteasca despre alte forme de suicid "ofensiv" practicat in alte grupuri etnice in cursul secolelor).

In fine, istoria (si lumea) au fost si sunt pline de persoane care, in numele religiei, al ideologiei sau din alte motive (si cu siguranta ajutate de o anume structura psihologica sau in virtutea unor forme de imitatie foarte elaborate) au fost si sunt gata sa moara pentru a ucide.

Am putea asadar sa ne intrebam daca adevarata problema care ar trebui sa starneasca atentia celor responsabili cu siguranta noastra nu priveste doar fenomenul islamismului fundamentalist, ci chestiunea psihologica a suicidului ofensiv in general. Nu e usor sa convingi o persoana sa-si sacrifice propria viata, iar instinct de conservare are toata lumea, islamici, budisti, crestini, comunisti si idolatri.

Pentru a infrange acest instinct nu-i de ajuns ura fata de dusman. Ar trebui sa intelegem mai bine care este personalitatea unui potential kamikaze. Ceea ce vreau sa spun e ca pentru a deveni kamikaze nu ajunge sa frecventezi o moschee unde un imam exaltat predica razboiul sfant si poate ca nu-i suficient sa inchizi acea moschee pentru a adormi pulsiunea mortii, cel mai probabil preexistenta in anumiti indivizi, care vor continua sa umble liberi. Cum sa-i depistezi pe acesti indivizi, cu ce tip de ancheta si de supraveghere, care sa nu devina un cosmar pentru oricare cetatean, e greu de spus.

Dar probabil ca trebuie sa ne indreptam atentia si in aceasta directie si sa ne intrebam daca aceasta pulsiune nu devine o boala a lumii contemporane (precum SIDA sau obezitatea) care ar putea sa se manifeste si in cadrul altor grupuri umane, nu neaparat din lumea musulmana. (TRADUCERE DE CECILIA STROE)

(1) Roberto Calderoli, ministrul italian al reformelor institutionale

(2) Este vorba de Gaetano Bresci, anarhistul care l-a ucis pe regele italian la 29 iulie 1900.

(3) Circumcellioni (de la "circum cellae" - "in jurul magaziilor") - secta crestina violenta, aparuta in secolul IV in nordul Africii si concentrata in jurul bisericilor unde erau ingropati primii martiri.

(4) Curentul crestin eretic al catarilor, aparut in Europa secolului XII, admitea o forma de sinucidere asistata ("endura"), cel mai frecvent prin infometare, ca mijloc de a elibera spiritul din inchisoarea trupeasca.

c.2005 Umberto Eco/L''''Espresso

(Distribit de The New York Times Syndicate)

Urmatorul comentariu al lui Umberto Eco Puteti il puteti citi in numarul BUSINESS Magazin care apare pe 12 octombrie.