Există opinii şi viziuni uşor diferite în legătură cu modul în care poate fi încadrată responsabilitatea socială în schema unei companii. Sunt firme care rezervă un loc pentru CSR în cadrul departamentului de PR şi comunicare, în timp ce alţii consideră că este mai degrabă o chestiune legată de oameni şi de nevoile lor, adică ceva ce trebuie gestionat de cei care sunt responsabili cu resursele umane. Şi atunci echipa de HR primeşte drept sarcini adiacente comunicarea externă, legătura cu administraţia locală, ONG-urile, instituţiile de învăţământ şi implicarea în proiectele de responsabilitate socială propuse de către acestea. Mai există însă şi o a treia strategie, de fapt, cea mai lăudabilă: organizaţiile care au creat o poziţie anume, pentru responsabilul CSR, cel care reprezintă, nici mai mult, nici mai puţin, decât interfaţa dintre firmă şi spaţiul civic. Acele firme care au promovat oameni din interior în astfel de poziţii sau care au angajat din exterior specialişti în comunicare dovedesc că au grijă de imaginea proprie, înţelegând în acelaşi timp cât de mult contează implicarea în comunitate.

Este de la sine înţeles faptul că responsabilitatea socială corporatistă nu se limitează doar la corporaţii, conform denumirii, ci se referă la întreg mediul de afaceri, la toate firmele care lucrează cu oameni şi înţeleg că au o datorie morală de a face ceva pentru semenii lor; de exemplu pentru copiii talentaţi în domeniul artistic, pentru oamenii care promovează cultura în diverse feluri, pentru cei care urmăresc îmbunătăţirea calităţii vieţii prin adoptarea unui stil de viaţă eco sau, de pildă, pentru educarea practică a studenţilor care, la terminarea anilor de studiu, au mai multe şanse reale în carieră şi în viaţă.

De asemenea, nu este deloc de neglijat faptul că, atunci când o organizaţie îşi alătură numele unui proiect social câştigă şi respectul propriilor angajaţi. Suntem cu toţii mândri când vedem la televizor vreun proiect major cu ramificaţii sociale, vreo acţiune sprijinită de compania pentru care lucrăm. Avem un sentiment de apartenenţă mai special, în momentul în care citim în presă că firma unde ne desfăşurăm activitatea susţine campania x sau y, sau chiar o iniţiază. Pe stradă ne atrage mai mult atenţia un banner pe care, în loc să apară o reclamă, stă scris numele companiei, alături de proiectul în care s-a implicat. De fapt, dacă stăm să ne gândim bine, aceasta este cea mai bună reclamă, atât pentru clienţii unei companii, dar şi pentru oamenii care lucrează în cadrul respectivei organizaţii.

Datorită expunerii publice şi prezentărilor de care beneficiază aceste acţiuni cu caracter social, putem vorbi de un efect de multiplicare la nivelul multor companii, care au urmat aceste exemple bune şi s-au implicat în anumite acţiuni, ori au conceput pe cont propriu campanii de responsabilitate socială.

În studiul „Tedinţe şi realizări CSR în România” (ediţia 2016), realizat de CSRmedia.ro, este relevat faptul că 76% dintre companii deţin o strategie de CSR. Este un procent foarte bun, având în vedere că orice campanie de responsabilitate socială presupune un buget substanţial, şi mulţi manageri se gândesc de două ori înainte de a accepta un anumit proiect. Ideal ar fi ca toate firmele să poată declara, fără vreo rezervă, că se implică în comunitate şi că vor continua să facă acest lucru şi în viitor.

Acţiunile de CSR au menirea de a face cunoscută firma în mijlocul comunităţii în care îşi desfăşoară activitatea, este o „reclamă nobilă”, am putea spune. În primul rând însă, este o investiţie în oameni, adică cea mai bună investiţie posibilă. Efectele sunt multe, sunt pozitive şi nu pot fi cuantificate, tocmai pentru că oamenii se transformă, mai ales atunci când cineva (sau ceva) îi determină să progreseze; iar această transformare are loc în timp, reuşind să schimbe în bine viitorul acestora. Iată de ce este atât de important, şi chiar onorific aş putea spune, rolul responsabilului sau echipei CSR din cadrul companiei. În urma unor propuneri ce pot veni atât din interiorul firmei, cât şi din exterior, la un moment dat, o companie poate, chiar şi fără un buget extraordinar, să producă o schimbare pozitivă pentru un grup de persoane din comunitate. Poate fi vorba de sponsorizarea unor activităţi didactice, alocarea unor sume de bani pentru burse de merit, finanţarea unor proiecte de mediu, participarea cu voluntari din rândul angajaţilor la construcţia de locuinţe sociale etc.

Am avea cu toţii o satisfacţie şi mai mare dacă mai multe companii şi-ar uni forţele, în cadrul unor proiecte de CSR, de o anvergură mai mare, şi care ar putea crea efecte mai puternice, ar putea conduce la schimbări majore în viaţă unor oameni, care ar avea astfel şanse de dezvoltare sporite. Cunoaştem cu toţii exemple de campanii CSR reuşite, care şi-au atins scopul şi au ajutat la dezvoltarea personală a multor oameni.

Există companii mari care au făcut paşi concreţi în această privinţă, firme din tot spectrul economic: farma, industria petrolieră, financiar-bancară, telecom, energie, transport, retail, FMCG, automotive, media, electronică etc. Majoritatea celor care au ales să se implice au deja un capital de imagine, cu o poziţie confortabilă în ce priveşte gradul de percepţie în comunitate, respectiv în rândul clienţilor şi partenerilor de afaceri. De aceea campaniile de CSR pe care le-au derulat nu au făcut decât să le confere o vizibilitate mai bună, reuşind mai ales să transmită un mesaj clar, că trebuie să ne implicăm cu toţii în societate.

a exemplului.