Micutii de la maternitatea Giulesti sunt cele mai recente victime dintr-un lung sir de schingiuiti - arsi, opariti, ingropati de vii, amputati sau imbolnaviti de un sistem nu atat rau, cat nepasator; nu vorbesc aici numai de institutiile statului sau de sistemul medical sau de lipsa specialistilor intr-un domeniu sau altul, ci si de companii private si de stat, de multinationale care s-au adaptat la modul romanesc de a rezolva probleme, de insi care iau decizii si de insi care executa. Toti, peste tot, se bazeaza pe o serie de credinte cat se poate de toxice, generatoare de rau, care au drept efect final tragedii de genul celei de la maternitatea Giulesti.

Prima, renuntarea la prostia cu "costul cel mai scazut". Cam peste tot, in licitatii publice, in constructii sau in alegerea mainii de lucru. Nu vorbesc aici de hotie, de exemplu de licitarea unui pret si de majorarea ulterioara cu 50% a acestuia, lucru permis de lege, sau de achizitiile "pe comision". Personal, "costul cel mai scazut" imi repugna la fel de mult ca "sunt prea sarac sa imi permit ieftin" si sunt adeptul moderatiei - nu cumpar cea mai ieftina priza, eventual produsa in China, pentru ca asta inseamna incendiu garantat, este numai o chestiune de timp, si nu cumpar nici cea mai scumpa priza, pentru ca asta e fita; undeva la mijloc se afla produsul corect. Costul cel mai scazut inseamna materiale nesterile, de proasta calitate, lipsite de rezistenta, care se degradeaza repede. Care-i rostul? De unde fixatia? Incaperea in care erau copiii aceia era, inteleg, cel mai modern salon pentru nascutii prematur din Romania; tot acolo, firesc pentru noi, cele mai "ieftine" fire electrice legate de un meserias "ieftin", pregatit la o scoala "ieftina" nu sa isi faca bine meseria, ci sa se "descurce", a iscat o tragedie. Repet, hotia din sistem si complicitatile si faptele cu caracter penal nu sunt obiectul acestei discutii.

A doua prostie este cea cu maximizarea eficientei. Orice fortezi astazi cedeaza mai repede maine si nu conteaza despre ce este vorba, de resurse naturale sau de oameni sau de aer curat sau de masina. Sigur ca responsabilii romani n-au gandit in termeni de maximizare a eficientei, ci de crestere nemasurata a profitului personal, dar rezultatul este acelasi: 20 de ani fara lucrari de investitii majore la calea ferata au facut ca trenurile romanesti sa mearga astazi mai incet decat cele trase de locomotive cu abur, si acesta este cel mai benign exemplu. Despre cum se aplica maximizarea de care vorbesc in companiile private si care sunt rezultatele in societatea romaneasca putem vorbi la nesfarsit. Unii or sa ma traga de urechi si or sa spuna ca nu inteleg esenta capitalismului, iar eu le raspund ca pentru mine capitalismul inseamna si respect, si decenta, nu numai eficienta.

A treia prostie: a nu se copia, a nu se folosi copii. Un intelept zicea ca daca tot te-ai nascut original, nu-i bine sa mori copie, si nu poti sa nu-i dai dreptate. Un exemplu recent, imaginea brandului de tara a Romaniei; nu-i vorba de copiat nu stiu ce imagine de pe internet, ci de concept. A circulat pe net o poza cu logo-urile a 35 de state: descoperim ca in 12 dintre acestea exista verde, in 11 apar frunze, 12 au fonturi jucause (prima data mi-a venit sa le zic tembele), sase au soarele prezent sau sugerat, iar sapte au apa; logo-ul romanesc le are pe toate cele enumerate. Pentru ca nici altii nu stralucesc prin originalitate, logo-ul polonez are copac, apa si munti si scris tembel. Cu toate acestea, cred ca instalatorul acela dupa care oftau frantuzoaicele este un brand mult mai cunoscut decat imaginea pomenita. Despre cum si cat se copiaza in businessul romanesc, stiti si singuri.

Suprema tampenie romaneasca este credinta ca totdeauna va aparea un fraier mai mare, care sa inghita broasca. A mers, nu-i vorba - au existat isteti care au speculat apartamente sau terenuri sau companii privatizate de FPS, si acestia au reprezentat primele generatii de afaceristi din Romania, cei mai multi disparuti acum. Dusul rece al crizei poate fi incalzit insa numai cu afaceri de durata, cu perseverenta, prudenta, idei originale, cumpatare si, de ce nu?, cu multi, cat mai multi speculatori. Pentru ca Romania are nevoie nu de isteti care sa speculeze trei apartamente, ci de speculanti adevarati, cat mai multi, care sa-si rupa oasele si mintile atat pentru castigul lor, cat si pentru cel al clientului. {i care sa fie dispusi sa faca asta nu pentru tunul vietii lor, ci mereu si mereu. De la o masa critica in sus, speculatorii ordoneaza piata, ii asigura fluenta, corectitudinea si lichiditatea; sub sunt niste tembeli lipsiti de originalitate.