Ma indoiesc serios ca echipa Bush va reusi sa taie din programele nucleare ale Iranului sau Coreei de Nord pana cand nu rezolva o contradictie care a stat in inima actualei administratii de la bun inceput: ce se potriveste in cazul celor doua state? O schimbare de regim sau una de atitudine?

 

Pentru ca echipa Bush a refuzat sa se hotarasca, n-a reusit sa faca niciuna dintre cele doua. Tot ce-a capatat sunt doua state dictatoriale ("rogue states", concept al politicii externe americane de la sfarsitul anilor ‘90 care descria statele considerate teroriste de catre administratia SUA: Iran, Irak, Afganistan, Coreea de Nord si Libia) mai bine inarmate. Cum asa? Ia priviti in urma la impresionanta intelegere pe care echipa Bush a obtinut-o in 2003, cand l-a convins pe liderul libian Muamar Khadafi sa renunte la arsenalul sau nuclear. Cum s-a intamplat asta?

 

Versiunea oficiala Bush este ca Khadafi s-a uitat la invazia americana din Irak, s-a speriat de si-a iesit din minti, a sunat la Roto-Rooter* - adica administratia Bush - si-a zis: "Oh, Doamne, sunt niste bombe atomice in pivnita, luati-le de aici". Gresit, sustine Robert Litwak, directorul pentru studii de securitate internationala la Centrul Woodrow Wilson si expert in statele "rogue". "Pe Khadafi l-a facut sa-si vina in fire asigurarea tacita, dar clara, a serviciilor americane ca daca va renunta la programul nuclear, SUA nu vor mai incerca sa-l dea jos", spune Litwak. "Asta a facut diferenta. Daca Libia renunta la armele neconventionale, SUA renunta la eforturile sale de schimbare a regimului".

 

Ce a lipsit din atitudinea echipei Bush fata de Iran si Coreea de Nord este acest gen de alegere clara. Spre exemplu, chiar si dupa ce administratia americana a acceptat sa participe in cadrul efortului diplomatic condus de europeni de a convinge Iranul sa-si abandoneze programul nuclear, a continuat sa finanteze destabilizarea regimului iranian, si a spus-o pe fata, asa cum a facut Condoleezza Rice pe 21 mai: "Iranul e un creator de probleme in sistemul international. Nu poate fi vorba despre asigurari de securitate". Atat Iranul cat si Coreea sunt foarte stimulate sa mentina ambiguitatea in privinta capacitatilor lor nucleare, atat timp cat noi ne manifestam atat de ambiguu intentiile fata de ei.

 

Stati linistiti, si eu cred ca ambele sunt regimuri groaznice si abuzive care isi duc tarile la groapa. Echipa Bush are dreptate sa vrea sa le vada disparand. Dar si URSS era la fel de groaznica si de abuziva. Cu toate astea ne-am angajat intr-o "detenta" cu Moscova pentru ca principalul tel al politicii SUA in timpul Razboiului Rece era sa reduca capacitatea URSS de a ne ameninta - prin descurajare si prin acordurile privind controlul armamentului - si apoi a lasat revolutia informationala si nemultumirile populatiei sa distruga Uniunea Sovietica din interior.

 

Ce a fost bun pentru URSS e bun si pentru Coreea de Nord si Iran. Sa ne concentram pe diplomatia necesara pentru a opri programele nucleare nord-coreean si iranian. Astea ne ameninta. Daca nord-coreenii vor convorbiri directe cu SUA si relatii bilaterale, care-i problema? Sa le dam - in schimbul unei limite verificabile a programului lor nuclear. Daca ayatollahul Iranului vrea asigurari de securitate tacite din partea SUA - in schimbul unei limite verificabile a abilitatii lor de a produce bombe atomice -, sa i le dam.

 

Faptul ca SUA aveau o ambasada in Moscova si practicau "detenta" nu a salvat Uniunea Sovietica. S-a prabusit in mainile propriului popor. Dar acordurile de control al armamentului pe care le-am avut cu Kremlinul au salvat lumea de o gramada de bombe atomice. Iranul si Coreea de Nord se vor prabusi si ele din interior - dar asta necesita timp. Si in timpul asta ar putea sa construiasca o gramada de bombe. Asa ca trebuie sa le inchidem programele nucleare acum, chiar daca asta inseamna ca SUA sa le dea garantii tacite de securitate r la Libia.

 

"Asta nu inseamna o consolidare a vreunuia dintre regimuri", adauga Litwak, autor al cartii in curs de aparitie "Schimbarea de regim: strategia SUA prin prisma evenimentelor de la 11 septembrie". "Mai degraba, este o abordare pragmatica a faptului ca nu este sincronizat calendarul dezvoltarii programului nuclear cu timpul necesar ca schimbarea de regim sa se infaptuiasca".

 

Cinci decenii de izolare a Cubei din partea SUA au avut drept rezultat cinci decenii de Fidel Castro. Atat timp cat ne mentinem ambiguitatea fata de Iran si Coreea de Nord - schimbare de regim sau schimbare de atitudine -, ele isi vor mentine ambiguitatea in privinta programelor lor nucleare. N-am nici cea mai vaga idee daca vor renunta la arme acum, chiar daca echipa Bush le-ar da garantii de securitate. Se poate ca lucrurile sa fie prea inaintate. Dar trebuie sa facem acest test.

 

Daca facem testul pentru aceasta propozitie, n-o sa stim niciodata daca exista o solutie pacifista la provocarile nucleare ale Iranului si Coreei de Nord - si n-o sa avem niciodata aliati pentru o politica mai dura daca solutia pacifista nu exista.

 

Thomas Friedman este comentator la The New York Times si detinator a trei premii Pulitzer.

Traducerea si adaptarea de Mihai Mitrica

 

---

*ROTO-ROOTER, COMPANIE AMERICANA CARE A PRELUAT NUMELE UNUI DISPOZITIV INVENTAT LA INCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA PENTRU DESFUNDAREA CANALIZARILOR; IN TIMP, DENUMIREA ROTO-ROOTER A DEVENIT SINONIMA CU SERVICIILE CARE VIN LA COMANDA SI REZOLVA ORICE IN GOSPODARIE