In contextul in care promisiunea cu tepele nu a fost respectata, cel putin la propriu, incep sa ma gandesc din ce in ce mai des la o afacere mica; nu stiu daca m-as imbogati, dar vine pe linia fireasca a ceea ce se intampla in ultimele zile in Romania.

Cand vorbesc cu cineva la telefon, cel mai rau ma supara daca respectivul tine aparatul pe speaker: ma simt captiv, intr-o cutie mica, un pitic neputincios discutand cu un urias. Este numai un sentiment personal, nu stiu daca in vreun cod al manierelor e prins si acest aspect, in fond e vorba de o facilitate tehnica pe care o poti folosi, dar cheful de discutie imi dispare rapid si folosesc primul motiv fezabil pentru a renunta la conversatie. In mintea mea micimea pe care mi-o impune carcasa telefonului este transferata si problemei mele, aceasta devenind brusc lipsita de importanta daca interlocutorul nu este suficient de captivat astfel incat sa isi ridice aparatul la ureche, pentru a ma auzi mai bine.

In urma cu vreo sapte luni de zile am initiat in revista un demers care astazi mi se pare similar chestiei cu telefonul pus pe speaker: o voce subtirica dintr-o cutiuta aruncata pe un birou ravasit. Este vorba de un apel catre clasa politica, careia ii ceream sa nu rupa echilibrul economiei romanesti, si enumeram inconsecventele primelor sase luni de guvernare in materie de economie (Codul fiscal, problema TVA, comedia accizelor), totul suprapus pe disputele permanente din mediul politic. Unii ne-au judecat chiar pentru coperta care clama "Ajunge!" pe o poza cu un fir pe cale sa se rupa.

Dupa mai bine de un an de guvernare, nu le-a ajuns. Ba mai mult, batalia e mai apriga ca niciodata: fuziuni mai mult sau mai putin fortate, anchete peste anchete, unu zice ceva, altu’ se supara, partizanii primului sar arsi, partizanii celuilalt se oparesc si ei, dispute, lupta anticoruptie cu implicatii corupte... la mijloc, economia, presa si romanii. Presa isi face meseria si ingheata pe scarile procuraturii.

Romanilor poate sa le placa sau poate sa nu le placa spectacolul arestarilor in direct, dar ei sunt masa neglijabila in joc, core-target sunt europenii care trebuie convinsi, fie si cu imprimanta sau detectorul de metale in brate, cum luptam noi cu coruptia.

Intrebare: da’ cu economia nu ne luptam? Adica nu in sensul s-o dovedim de tot, ci sa incerca s-o mai proptim pe ici-colo, in punctele esentiale. Si nici nu mai trebuie aplicate chestii din acelea grele, macroeconomice, pe principiul lovim aici si se sparge acolo, cred ca in prezent ar trebui, pur si simplu, ajutate companiile sa lucreze, sa se dezvolte, sa produca si sa trimita la export, sa se integreze intai in economia romaneasca si pe urma in cea globala.

Sa fiu bine inteles: nu iau apararea nimanui, daca cineva a incalcat legea, sa plateasca. Dar spectacolul sa fie cel cuvenit si nu circ. Iar actorii sa-si cunoasca bine rolul si sa nu le trebuiasca regizor pentru miscarea scenica sau sufleur pentru fiecare replica. Iar finalul sa duca la curatirea societatii romanesti si cortina sa nu ascunda gunoiul ca un covor. De asta zic ca un mic atelier de ghilotine m-ar aranja.

Instrumentul in speta ofera spectacol pe masura ambitiilor politicianiste romanesti, fiind mai spectaculos decat teapa (de fapt chiar ma temeam ca tepele ar putea isca manii discriminatorii, dat fiind ca intra in cetatean pe unde intra). Ii avertizez pe potentialii clienti ca o comanda redusa, sa zicem cate o ghilotina in fiecare capitala de judet, implica un pret mai mare, deh, serie mica.

Dar daca mergem pe ideea practicarii executiilor in stil chinezesc, in fiecare oras dotat cu stadion/maidan cu titlu de stadion/filiale pentru fiecare partid de peste 5%, dotarea va fi mult mai lesnicioasa. Si ca sa se incadreze la categoria obiectiv turistic, ma angajez sa le si pirogravez/pictez cu frumoase scene din lupta anticoruptie romaneasca, in stil neoSapanta.

Fara gluma, acuma: am avut in ultima perioada cel putin doua vizite care altadata ar fi iscat ceva zbateri, o delegatie a FMI si cea a comisarului european pentru afaceri economice si financiare, Joaquin Almunia. Expertii FMI au spus ce si cum si ce cred ei ca ar trebui sa faca autoritatile pentru economie. Comisarul european, si parerea acestuia mi se pare un pic chiar mai importanta, pentru ca in Europa vrem sa ne integram, a continuat pe linia observatiilor.

Intrebare: i-o fi auzit cineva, cu urechea aia buna, nu cu cea politicoasa?

Nu cred sau cel putin nu pare.

Intrebare: dau anunturile de angajare pentru atelier?