Scriu textul acesta in "blind", de joi, dar anuntul in sine, ba chiar si cresterea economica, in jur de 0,5%, au inceput sa transpire. Privind si prin perspectiva cifrelor anuntate anterior de statistica - cresteri ale productiei industriale si comertului exterior, precum si o majorare a incasarilor bugetare si o reducere a deficitului bugetar, nu putem decat sa ne bucuram. Pe de alta parte, pentru a ne pastra luciditatea, ar trebui sa privim ansamblul; nu inainte de a ne intoarce un pic in istorie. Primul Razboi Mondial a adus de o parte sau de alta a liniilor armate asemanatoare baieti zdraveni de la tara sau flacaiasi de la marginea oraselor industriale, condusi de o elita pe jumatate burgheza, pe jumatate nobila.

Si unii, si altii traversasera perioada idilica a inceputului de secol, de imbunatatire a vietii si lipsita de conflicte majore, sociale sau armate. Pe frontul de vest, englezii, francezii, germanii sau italienii au uitat rapid pentru ce lupta, iar entuziasmul cu care s-au inrolat s-a risipit la fel de repede. Statul in transee a indus o serie de atitudini binevoitoare fata de dusmani: doua regimente, unul de scotieni si unul german, au cazut de acord sa traga, dar sa nu tinteasca; drept urmare in zona lor de front domnea o harmalaie teribila de focuri de arma, dar nimeni nu era ranit sau, doamne fereste, ucis. Un alt fost luptator vorbeste de amabilitatea nemtilor care trimiteau scrisorele in tuburi goale de mortiere, iar un altul a stat o buna perioada de vreme intr-o zona unde francezii si germanii schimbau in jur de sase lovituri de tun pe zi, "din politete".

Craciunul anului 1914 a fost un adevarat armistitiu: soldatii au cantat colinde, au facut schimb de daruri si au jucat fotbal (istoria consemneaza si refuzul unora de a se lasa angrenati in asa ceva; un ins pe nume Adolf Hitler isi rumega furia: "Asa ceva n-ar trebui sa se intample. Nu mai exista onoare in armata germana?"). Un an mai tarziu pacea de Craciun a coborat iarasi, undeva in nordul Frantei. Schimburi de cadouri, strangeri de mana si, ingrijorator pentru stabii armatelor, soldatii au inceput sa cante Internationala. Au avut loc procese si cei gasiti vinovati de fraternizare cu inamicul au fost pedepsiti. Pe urma razboiul s-a transformat in macelul cunoscut.

Ce vreau sa remarc aici este fractura dintre elita si soldatii de rand; am avut de-a face cu un razboi al elitelor si cu 0 mare masa de manevra antrenata in conflict, dar straina de acesta. Acum, peste ani, am regasit ideea fracturii dintre elite si popor intr-un text al lui Paul Krugman, care crede ca lumea traverseaza in prezent o criza a elitelor. Politicile care au dus la aparitia crizei nu au fost generate la cererea cetatenilor, ci de mici grupuri de influenta. Respectivele grupuri de influenta au impus in prezent mantra oficiala din Europa: prea multe promisiuni votantilor si prea putine taxe colectate, chestiune adevarata in cazul Greciei, dar nu in cazul Irlandei si Spaniei; problema reala este mecanismul defectuos de gestionare a monedei euro, un esec al elitei, adica, spune laureatul premiului Nobel.

Intr-o Romanie unde euro este un deziderat, iar elita o himera, avem totusi problemele noastre, iar vineri 13 este punctul de start, momentul din care clasa politica va incepe sa lucreze la demolarea inceputului de crestere economica.

Tot ce va face clasa politica incepand cu 13 mai va fi sa castige timp si voturi, indiferent de pretul pe care il va plati societatea, in incercarea de a-si mentine puterea si influenta asupra alegatorilor. Totul, desigur, in perspectiva alegerilor care vor veni.

Drept urmare, grijile economice ale guvernarii au fost pasate catre FMI si BNR. Promite restructurare, dar pentru asta este nevoie de strategii, negocieri, aprobari, discutii; motive pentru a taragana lucrurile si a mentine actualele surse de venit. Managementul privat reprezinta nu dorinta de a eficientiza companiile de stat, ci doar o alta modalitate de a trage de timp si de a regla niste conturi. Cine opreste acum Ministerul Economiei sa se comporte ca un actionar responsabil si sa ceara performanta de la directori, fie ei si numiti politic? Managerul privat este altfel construit, are alte scoli absolvite sau a invatat citind alte manuale?

Tin orice pariu rezonabil in privinta faptului ca subventiile pentru incalzire nu vor fi eliminate sau, daca vor fi, va fi doar o miscare pe hartie. Premierul Boc a avut o declaratie destul de greu de inteles - cei saraci trebuie protejati, iar cei bogati sa plateasca mult mai mult. Poate ca cei saraci n-ar mai trebui protejati in acest fel, ci stimulati spre antreprenoriat, munca cinstita, stiinta de carte si respectarea normelor sociale. Va amintiti de soldatii aceia care au uitat pentru ce luptau si au inceput sa cante, nesiliti de nimeni, Internationala? Ei au aparut tocmai din incercarea unora de a trage de timp.