Acest al doilea program de relaxare monetara cantitativa (QE2), initiat in noiembrie 2010 dupa ce a luat sfarsit cel initiat in 2008 ca reactie la criza financiara, a insemnat cumpararea de catre Rezerva Federala de obligatiuni americane guvernamentale in valoare de 600 de miliarde de dolari si a fost apreciat de analistii care au vazut in el o cale eficienta de a stimula piata actiunilor, consumul si relansarea economiei dupa criza.

Analistii de la Nomura scriu ca programul a fost de fapt o strategie de urcare a pretului activelor la nivel global, stimuland migrarea capitalurilor de la obligatiunile americane spre alte plasamente si deci indepartarea de SUA a pericolului de inflatie. Aceasta s-a transformat insa in export de inflatie catre alte tari vizate de fluxurile de capital speculativ, indeosebi tarile in curs de dezvoltare. Mai intai s-au apreciat monedele nationale, din Asia pana in America de Sud, apoi au crescut preturile materiilor prime, tot ca efect al speculatiilor de piata.

Seful Rezervei Federale, Ben Bernanke, a promis ca nu va mai exista si un al treilea program QE din iulie incolo, intrucat economia americana s-a redresat suficient astfel incat sa nu mai necesite astfel de stimulente. Comentatorii de la SeekingAlpha iau insa in calcul sugestia lui Ben Bernanke ca ar putea aparea si un QE3 "daca se deterioreaza conditiile economice" - or, taierile drastice de cheltuieli impuse de Congres ar corespunde unei astfel de deteriorari. La 16 mai, secretarul Trezoreriei, Timothy Geithner, a declarat ca guvernul nu-si mai poate onora toate obligatiile de plata, intrucat republicanii din Congres blocheaza cresterea limitei de indatorare publica, ceea ce ar corespunde unei situatii de "urgenta fiscala".

Deficitul bugetului federal se situeaza la circa 10% din PIB, iar daca la inceputul anului existau prognoze ca economia americana va creste cu pana la 5%, acum toate estimarile au devenit mult mai prudente: in ultimul sondaj printre analisti facut de Bloomberg, estimarea de crestere a PIB este de 2,7%.