A lucrat timp de 11 ani în consultanţă financiară, în Big 4, înainte de a ajunge unde este acum, la TeraPlast, cel mai mare producător român de materiale de construcţii, cu afaceri de peste un miliard de lei. Viaţa a purtat-o pe făgaşul promovărilor rapide în primii ani de carieră şi aşa a ajuns manager la doar patru ani de la terminarea facultăţii. Apoi, evoluţia a fost în paşi mai mici. Dar nu mai puţin importanţi pentru Ioana Birta, CFO-ul de la TeraPlast.

Am crescut în satul bunicilor până am mers la şcoală. Era un univers mic, cu perspective mici. Ca orice copil am trecut prin diverse faze legate de alegerea unei meserii, sub influenţă externă. Din acele vremuri nu port cu mine acele alegeri, ci nostalgia mediului”, îşi aminteşte Ioana Birta.

Astăzi, ocupă o poziţie care vine la pachet cu multe responsabilităţi şi pune umărul la schimbarea unei paradigme: în trecut, imaginea directorului financiar suferea de stereotipul omului cu bilanţurile contabile, al cifrelor, al balanţei cu active şi pasive. Astăzi, directorul financiar este perceput mai degrabă ca un coechipier strategic al CEO-ului, crede ea. „Ca fiecare om, am o rutină, particulară şi profesională. Încerc să nu pierd timp, pentru a mă ocupa de lucrurile pe care le apreciez cel mai mult. Şi din această perspectivă nu ducem lipsă de preocupări. Fac parte dintr-un grup dinamic, în continuă transformare, avem constant proiecte noi. Dezvoltarea aduce mereu noutate şi din această perspectivă sunt implicată în iniţiativele grupului.”

Grupul TeraPlast, care cuprinde mai multe companii pe lângă firma-mamă TeraPlast SA, a depăşit un miliard de lei cifră de afaceri în 2020. În ultimul an, a semnat preluarea producătorului de ambalaje din plastic Somplast şi a liniei de producţie de folii din polietilenă ale Brikston Construction Solutions din Sighişoara, după ce, în vara lui 2020, anunţase vânzarea diviziei de produse din oţel către Kingspan Group. Un grup dinamic, listat la Bursă şi cu motoarele creşterii puse în funcţiune, TeraPlast nu este un loc de muncă unde rutina să ducă la plictiseală vreodată.

„Acum pregătim procesele pentru unitatea de folii biodegradabile care va porni producţia în trimestrul patru (din 2021 – n. red.). Integrăm Somplast în cadrul grupului, ceea ce presupune mai multe etape.”

Ioana Birta lucrează la mai multe proiecte simultan şi se simte în largul ei atunci când este implicată în iniţiative noi şi productive. Limita? Este doar timpul. Uneori are senzaţia că orele unei zile nu ajung, dar cumva reuşeşte să le facă suficiente. Ba chiar, seara, după serviciu, face loc şi pentru o sesiune de alergare, pentru că o relaxează. Este genul de om care preferă să fie doar cu gândurile sale, dar experienţa de viaţă şi cea profesională au învăţat-o că munca de echipă are valorile ei. „Fundamental sunt introvertită, orientată către obiective şi, prin natura meseriei, către abstractul cifrelor. Am învăţat în timp, însă, că munca alături de oameni cu personalităţi diferite, cu priorităţi diferite, aduce beneficii semnificative muncii colective şi asta mă determină să îmi îmbunătăţesc constant capacitatea de acceptare şi adaptare.”

Este, de altfel, este cea mai preţioasă lecţie învăţată din cariera de până acum, cea care a rămas cu ea şi care i-a marcat parcursul: lecţia că reuşitele sunt în proporţie de 80% determinate de personalitate.

„Mi-am dat seama că, pentru a face treabă bună, sunt cel puţin la fel de importante abilităţile sociale, experienţa, inventivitatea, calităţile de bun negociator. Mi le îmbunătăţesc constant, fără a pierde însă baza competenţelor tehnice, pe care vreau să le menţin la un nivel ridicat.”

Tocmai pentru că gândirea ei se construieşte în termeni tehnici, activităţile care o atrag cel mai mult sunt din aceeaşi gamă. Designul de procese i se pare una dintre cele mai interesante şi distractive sarcini. Şi tot pentru că este un spirit orientat spre identificarea şi rezolvarea problemelor, dacă şi-ar face bagajele pentru o călătorie pe o insulă pustie, ar pune în ele cărţile de CFA, apă şi unelte cu ajutorul cărora să-şi construiască un adăpost şi să pescuiască.

Pentru Ioana Birta, jobul ideal ar trebui să fie ca o oglindă, una în care să-ţi vezi trăsăturile de caracter. Dorinţa de implicare în toate proiectele noi, mai ales în cele care o scot din zona de confort, este unul dintre atributele pe care le reflectă oglinda ei. Ritmul alert de lucru i se potriveşte mănuşă, chiar dacă, la fel ca pe oricine, oboseala o ajunge din urmă câteodată. Compensează cu satisfacţii însă.

„Caut să-mi îmbunătăţesc abilităţile de relaţionare. Uneori îmi lipseşte interacţiunea cu clienţii – e ceva ce făceam frecvent din poziţia de consultant financiar.”

Deşi admiră fără rezerve originalitatea şi curajul antreprenorial, este obişnuită mai degrabă cu conformismul organizaţional, aşa că este de părere că o doză de conservatorism peste inovaţie formează combinaţia ideală. Şi dacă ar fi să nu mai aibă jobul actual, ar tenta-o să exploreze domeniile de investment banking sau private equity, care au o aură de segment de elită pentru profesioniştii din domeniul financiar. Iar dacă ar fi să schimbe cu totul macazul şi să o ia pe un alt drum...

„... cred că m-aş îndrepta către zona IT, de programare software. În liceu cel mai mult îmi plăcea matematica. Îmi foloseşte şi acum pentru că

mi-am dezvoltat gândirea logică în acea perioadă şi mi-a format spiritul analitic.”

Cu gândul la tinerii aflaţi astăzi la început de drum în carieră, Ioana Birta i-ar sfătui să îndrăznească şi să nu se teamă de un eventual eşec.

„Au marele lux de a fi la început, iar presiunea nu este atât de mare. Cred că majoritatea tinerilor aflaţi la începutul carierei se cunosc bine, sunt conştienţi de abilităţile, preferinţele şi aşteptările lor. Şi au vitalitatea începutului. Din perspectiva asta, avem ce învăţa de la ei. Pot da dovadă de capacitate de muncă ieşită din comun, de perseverenţă şi de adaptabilitate. Sunt calităţi pentru care fiecare dintre noi ar trebui să luptăm.”

Ea, de pildă, a luptat şi şi-a compus cariera din mici şi mari experienţe în care munca, perseverenţa şi adaptabilitatea au contat mult pentru a o aduce unde este acum. Şi totuşi, legătura cu rădăcinile dinaintea oricărei fărâme de carieră nu a fost complet ruptă. „Câteva zile pe an, lucrez şi acum în grădină, în special în grădina de flori pe care mi-o amintesc cu drag şi de care mă ocup, în măsura posibilităţilor, de când eram copil.”