Omul care are pe mana activele de 4,06 miliarde de euro ale Fondului Proprietatea si raspunde in numele Franklin Templeton de banii investitorilor la Fond nu e nicidecum un capitalist din tata-n fiu, invatat de mic cu jocul bursei. Surazand usor timid in tot timpul cat povesteste despre el, marturiseste ca i se spune Greg sau GK, desi il cheama Grzegorz Konieczny, fiindca numele lui polonez e greu de pronuntat pentru colegii lui americani de la Franklin Templeton. E nascut la Gdansk in 1970, exact pe cand muncitorii de la santierul naval si studentii protestau contra regimului socialist. "Primul an de facultate, in 1989, ca student la comert exterior, l-am petrecut invatand in primul semestru economie socialista, iar al doilea semestru economie capitalista - cu acelasi profesor", spune Konieczny, spre amuzamentul participantilor adunati in jurul mesei de la "MEET THE CEO". Si a ajuns sa-si faca o cariera pe piata de capital mai curand din greseala, fiindca un accident i-a intrerupt o promitatoare evolutie de fotbalist, jucator al nationalei de tineret a Poloniei.

Intr-un fel, o asemenea biografie e incurajatoare pentru niste romani care il asculta; un om din Est care s-a ridicat din acelasi mediu ca si noi si a ajuns in conducerea unui fond de investitii american cu active de peste 670 de miliarde de dolari, asa cum e Franklin Templeton. Diferentele ies insa repede la iveala: chiar daca uitam de episodul cu revoltele din Gdansk din 1970, Konieczny isi continua povestea spunand ca s-a angajat in 1991 ca broker la Bank Gdanski, intr-o epoca in care bursa poloneza si piata de capital deja incepusera sa functioneze, iar in 1994 si-a luat licenta de consultant de investitii din partea Comisiei pentru Titluri de Valoare din Polonia, intr-o vreme cand la noi abia incepea "cuponiada", iar bursa de la Bucuresti nici nu exista. Pe atunci avea loc primul boom al bursei din Varsovia, odata cu prima listare a unei banci din Polonia, la care au subscris 100.000 de oameni - "suprasubscrierea era atat de mare, incat fiecare investitor a primit doar cate trei actiuni".

Nu e de mirare ca acum, ca si cu alte ocazii, Konieczny considera ca din perspectiva institutiilor de piata, Romania se afla acum cam la nivelul unde era Polonia acum zece ani. "Ceea ce s-a realizat atunci in 1994, cu oferta de actiuni, a fost ca un mare numar de oameni au fost atrasi spre piata de capital - or, tocmai asa ceva e ceea ce lipseste aici". La Franklin Templeton a ajuns in 1995, recrutat in urma unui interviu unde a recunoscut ca nici nu stia cine e Mark Mobius, gurul burselor, cel care a pus pe picioare din 1987 primul fond de investitii in actiuni de pe pietele emergente al Franklin Templeton. Impreuna cu Mark Mobius avea sa ajunga pentru prima oara in Romania, in 1996-97, cand a avut contact prima data cu companii scoase la privatizare (ciment, fabrici de bere, industrie chimica), iar la Bucuresti s-a mutat de un an, inainte ca Franklin Templeton sa preia, de toamna trecuta, administrarea Fondului Proprietatea.

Fata de 1997, constata ca Bucurestiul s-a schimbat in bine, "chiar daca oamenii se plang": infrastructura, aeroportul, centrul istoric arata evident altfel, insa dezvoltarea pietei de capital a ramas in urma, nu numai fata de Polonia, dar si fata de alte piete din regiune, ca Ungaria si Cehia. "Si e pacat, fiindca la dimensiunile pietei romanesti e atata potential. Acum exista o sansa, din punctul meu de vedere, ca acest decalaj sa fie recuperat si ca bursa din Romania sa-si gaseasca importanta cuvenita in Europa de Est."

De acest potential se ocupa el si echipa Franklin Templeton de la Bucuresti, "una dintre cele mai mari pentru pietele emergente, incluzand 26 de angajati, din care sapte profesionisti in investitii". Si inainte de listarea din ianuarie a Fondului Proprietatea, dar mai cu seama acum, stirile despre abordarea agresiva a Franklin Templeton ca actionar minoritar in marile companii de stat din portofoliul Fondului s-au succedat cu repeziciune: demersurile, sustinute de declaratiile ambasadorului american, de a bloca formarea celor doi "campioni nationali" energetici, Electra si Hidroenergetica si donatia de 400 de milioane de lei a Romgaz la bugetul de stat, promovarea listarii unor pachete consistente de actiuni ale Petrom, Hidroelectrica si Nuclearelectrica sau Romgaz sau declaratiile lui Konieczny ca statul isi poate plati cel mai eficient datoriile vanzand actiuni ale companiilor de stat.

Pariul cel mare al managerului este listarea unor pachete de actiuni ale companiilor unde statul a ramas actionar majoritar sau semnificativ. Este "cel mai curat si mai transparent mod de a privatiza, in special daca o parte dintre actiuni sunt vandute investitorilor locali", argumenteaza Konieczny, ca si daca investitorii straini percep piata drept una prietenoasa, cu reglementari atractive: e ceea ce-si propune managerul Fondului Proprietatea sa obtina si prin propriile sale contributii ca membru in Consiliul Bursei de Valori, calitate in care a fost ales la sfarsitul lunii trecute. Cat despre controlul statului, chestiune delicata mai ales in conditiile in care e vorba de companii din energie si utilitati, managerul spune ca statul, asa cum se intampla in Polonia, poate sa influenteze deciziile intr-o companie inclusiv daca nu mai e actionar majoritar: "Asta e si ceea ce incercam sa convingem statul, ca poate avea putere de decizie si cu mai putin de 50% din actiuni, chiar si cu 25%".

"Daca exista un flux constant de actiuni atractive listate, apar investitori care pot face bani, pretul actiunilor creste, iar aceasta va stimula si companiile private sa vina la bursa si sa obtina astfel resurse de crestere", afirma polonezul. Pentru el, defectul cel mai mare al pietei e tocmai ca acest flux constant nu exista (ultima listare importanta la BVB a fost cea a Transgaz din 2007), ceea ce incurajeaza o mentalitate "de tip cazinou", pentru care bursa nu e o piata unde investesti pe termen lung, cu metoda si rabdare, ci un instrument de castig pe termen scurt. Aceasta ar explica si reactia micilor investitori de la Fondul Proprietatea, nemultumiti ca, desi are in portofoliu cele mai atractive si mai lichide actiuni de la Bursa, iar ponderea investitorilor straini in actionariat creste continuu, actiunile Fondului au coborat la 0,60 si apoi 0,50 lei pe actiune, dezamagindu-i pe cei ce asteapta un pret de cel putin 1 leu (adica valoarea la care statul a facut conversia in actiuni a titlurilor de despagubire cuvenite celor cu averi nationalizate).

Intrebat de BUSINESS Magazin ce le spune investitorilor la Fondul Proprietatea nemultumiti de pretul actual pe actiune, Konieczny raspunde ca "e normal sa se mai astepte si in continuare la perioade de volatilitate, cu scaderi si cresteri, iar mai devreme sau mai tarziu, eforturile de a creste valoarea actiunii ar trebui sa se vada. Piata e o forta puternica, iar pe termen lung nu o poate influenta un singur fond sau un singur manager, ci numai munca rabdatoare de a creste valoarea, adica ceea ce speram sa se reflecte in timp in pretul actiunii".

Una din caile de crestere a valorii actiunilor e cumpararea de active: de la finele lui decembrie pana la sfarsitul lui aprilie, valoarea activelor Fondului a crescut de la 3,58 la 4,06 miliarde de euro, iar programul de achizitii din primul trimestru s-a concentrat pe actiuni valoroase: Erste Group Bank, Raiffeisen Bank, BRD-SocGen, Alro sau Azomures; bancile au ajuns sa reprezinte 3,25% din portofoliu. Acum, la listarea urmatorului pachet de actiuni al Petrom, Fondul Proprietatea nu va participa, pentru ca deja 10% din active sunt plasate in titluri Petrom, insa alte fonduri din strainatate ale Franklin Templeton vor putea cumpara actiuni.