Ca nou membru al UE, Romania s-a remarcat pana acum mai curand prin disputele din sfera politicii interne si prin faima proasta creata de cazuri gen Mailat. Dincolo de acestea insa, exista la ora actuala mai bine de trei milioane de romani care s-au integrat pe cont propriu si cu succes in Uniune. Oamenii care lucreaza in Italia in constructii, in Spania in agricultura ori dincolo de Canalul Manecii in industria hoteliera trimit an de an acasa miliarde de euro. Pentru 2007, estimarile indica o valoare de sapte miliarde de euro ce vor fi trimise in tara, un record absolut. Adica exact cat estimeaza autoritatile ca vor totaliza investitiile straine directe in Romania in acest an.

Apelativul „capsunar“ a iesit de mult din zona peiorativului si a devenit un titlu de noblete, iar acest lucru merita subliniat ca atare, mai ales intr-o perioada in care imaginea tarii si multi dintre romanii aflati la munca in strainatate au avut de suferit din cauza incidentelor create de putini din cei plecati acolo. BUSINESS Magazin a ales sa desemneze drept personalitatea anului 2007 in Romania Capsunarul, cel ce cu banii trimisi in tara sustine in continuare balanta de plati si cresterea economica a Romaniei si fara de care autoritatile ar fi avut mult mai multa bataie de cap cu mentinerea echilibrelor economice.

Statisticile arata ca romanii din strainatate au trimis acasa intre 4,5 miliarde de euro, conform Eurostat, si 5,2 miliarde de euro, conform BNR, in 2006, niveluri care plaseaza Romania pe locul al doilea in Uniunea Europeana in privinta sumelor de bani trimise de cetatenii care muncesc in strainatate. Pe plan mondial, Romania se situeaza pe locul 10 intr-un top echivalent, intocmit de Banca Mondiala. Sumele au crescut de la an la an: 3,1 miliarde de euro in 2004, 3,9 miliarde de euro in 2005 si peste 5 miliarde de euro in 2006, pentru ca anul acesta estimarile sa ajunga la 7 miliarde. Toti acesti bani au inceput sa se regaseasca nu numai in consumul brut - materiale de constructii, terenuri, case ori electronice de consum -, ci si in investitii mai sofisticate, cum sunt cele bursiere sau societatile comerciale.

In afara insa de discutia despre destinatia pe care o iau banii trimisi acasa (sunt bine stiute comentariile despre modul cum intrarea lor in consum, in special in bunurile de import, alimenteaza deficitul comercial), capsunarul si miliardele lui sunt un revelator perfect al situatiei in care se gaseste realmente economia romaneasca in 2007, dincolo de cifrele despre PIB ori despre bucuria ca vin investitorii straini atrasi de intrarea tarii in UE. „Realizarea unui nivel de 7 miliarde de euro pentru remiterile asa-numitilor capsunari demonstreaza atat ca exporturile cele mai competitive sunt cele de forta de munca, cat si ca presiunile salariale ca urmare a scaderii ofertei de mana de lucru sunt realiste si in crestere“, spune Florian Libocor, economist-sef al BRD-Groupe Société Générale.

Cu alte cuvinte, avem de-a face cu doua fenomene paralele: pe de o parte, atractivitatea Romaniei ca piata ieftina a muncii a scazut pe masura ce forta de munca de la noi a inceput sa migreze in strainatate; pe de alta parte, faptul ca acolo capsunarii isi gasesc salarii mai mari (desi nici pe de parte mari in raport cu nivelul de pe pietele respective) a inceput sa grabeasca lucrurile in Romania in sensul cresterii salariilor. Iar cu aceasta am definit temele de discutie care au predominat in 2007 in discursul autoritatilor si al oamenilor de afaceri deopotriva. Pot fi adusi inapoi lucratorii plecati pentru a fi de folos economiei romanesti din interior? Cum poate fi evitata o crestere a inflatiei din cauza cresterii generale a salariilor mai repede decat productivitatea? Iar daca nici capsunarii nu se intorc si nici salariile nu cresc, poate merge inainte economia cu muncitori importati din China sau din Pakistan?

Deocamdata, anul a trecut fara ca mult asteptatele strategii ale guvernului pentru dezvoltarea pe termen mai mult sau mai putin lung sa fi iesit la lumina. De la ele s-ar fi asteptat si eventuale idei de aducere acasa a capsunarilor, si o perspectiva a momentului cand vom avea si exporturi mai competitive decat forta de munca. Numai ca zona politica din Romania, odata depasit momentul integrarii, s-a detasat complet de realitatea societatii si s-a lasat confiscata de dispute interne, iar doua referendumuri si alegerile europene au lasat timp si chef doar pentru peripluri electorale in comunitatile de romani din strainatate si pentru discursuri despre economia care duduie.

Nu ca economia n-ar fi duduit; anul trecut, cresterea PIB a fost de 7,7%, iar pentru acest an, Comisia Nationala de Prognoza si-a revizuit in scadere estimarea de la 6,5% la 6,1%, in special din cauza secetei care a compromis rezultatele din agricultura. In septembrie, investitiile straine directe au atins unul din cele mai ridicate niveluri dupa 1990, un miliard de euro. Numai ca la fel de spectaculos au urcat si dezechilibrele: tinta de inflatie a fost ratata (in noiembrie, rata anuala ajunsese la 6,67%, fata de o tinta de 4%), iar deficitul de cont curent ajunsese la 13,3 miliarde de euro dupa primele zece luni. Cifrele descriu o economie inca incapabila sa stapaneasca presiunile de inflatie (pana in vara, leul tare a sustinut cat a putut dezinflatia) si careia ii lipsesc exporturile ca motor de crestere.