Avocatul Ovidiu Drugan, unul dintre puţinii antreprenori în domeniul navigaţiei, a cerut-o în căsătorie pe soţia sa pe apă. Un alt cuplu a mers chiar mai departe şi a spus ”da„ în apele internaţionale; până acum sunt singurii români care au trecut pe certificatul de căsătorie coordonatele, cu longitudine şi latitudine, în loc de o localitate pe pământ. Mihai Marcu merge cu barca în fiecare vară, de trei ani, cu fiul său care are acum 11 ani, la istanbul, doar ei doi; multă lume l-a întrebat pe omul de afaceri: „cum, dom’le, plecaţi cu copilul, aşa, pe mare?”. Iar Ovidiu Ciuca, un antreprenor care face bărci, şi-a construit una cu mâinile lui, încă înainte de a avea maşină. Iahtingul, ca pasiune şi afacere, nu are o dimensiune amplă pe piaţa românească, dar numărul pasionaţilor creşte an de an.

"Anul trecut băieţelul meu era la prova, în partea din faţă a bărcii, şi când am intrat din Marea Neagră în canal, în drumul spre Istanbul, se uita cum se unesc continentele, fericit şi mândru“, povesteşte Mihai Marcu, preşedinte al boardului de directori al MedLife, unul dintre pasionaţii de iahting.

De fapt, obiceiul de a merge cu barca la Istanbul a avut şi urmări neaşteptate, antreprenorul fiind chemat la şcoala unde învaţă băiatul său, în vârstă de 11 ani, unde i s-a spus că e un băiat foarte bun, învaţă foarte bine, dar că are tendinţa de a exagera lucrurile. Cum?, a întrebat şi i s-a replicat: „A spus că în vacanţă a mers cu skijet-ul, că a fost la pescuit cu barca în Golful Persic şi a prins o baracudă de 3-4 metri, că a fost cu tata cu barca la Istanbul“. Or toate aceste poveşti de vacanţă erau cât de poate de adevărate. În rândul experienţelor frumoase legate de navigaţie, antreprenorul, care a investit şi în afaceri din domeniul navigaţiei, enumeră şi plecările pe mare către Balcic (Bulgaria), cu managementul MedLife.

La capitolul experienţelor interesante încadrează şi momentul când a ales să vadă ce înseamnă experienţa de skipper, într-un training pe barcă la care participau manageri dintr-o corporaţie. Fără să ştie cine este, de fapt, Mihai Marcu, respectivii l-au tratat ca pe un angajat; „Mihai, adu-mi o bere“, „Mihai, ţine berea la rece“ şamd. Antreprenorul spune că a intrat în joc, iar seara, când a venit CEO-ul corporaţiei, acesta s-a aşezat lângă Marcu, la masa skipperilor, vorbind cu el ca prieten. Cel care în cursul zilei îi adresase numeroasele ordine s-a apropiat de preşedintele MedLife, încercând să-şi ceară scuze. Marcu în schimb a răspuns că îi mulţumeşte, pentru că a avut o experienţă interesantă, oferindu-i-se prilejul să înţeleagă că viaţa skipperilor este mai grea decât credea.

ÎN LOCUL AVOCATURII

Şi Ovidiu Drugan, avocat de formaţie, are o tolbă plină de poveşti. El este pe cale să renunţe la profesia de avocat, având în lucru în prezent doar 2-3 dosare, cu scopul de a se dedica total pasiunii pentru navigaţie. Împreună cu tatăl său şi sora sa au înfiinţat o şcoală de navigaţie, SetSails, unde a investit în zece ambarcaţiuni, cumpărate, toate, în parteneriat şi în sistem de leasing. Cea mai frumoasă experienţă trăită pe luciul apei este cererea în căsătorie pe care a făcut-o pe barcă; „un alt cuplu a ieşit în apele internaţionale, skipperul a oficiat căsătoria, iar la întoarcerea pe uscat au înregistrat căsătoria.

Din câte ştiu eu este singurul cuplu de români care au trecute coordonatele pe mare la locul oficierii căsătoriei“, spune Ovidiu Drugan. El povesteşte cu încântare că în rândul experienţelor frumoase se înscrie şi organizarea, anul acesta, a unei expediţii de 11 ambarcaţiuni româneşti în Grecia. „A fost o senzaţie deosebită să vedem navigând prin insule o veritabilă flotă, cu pavilioane româneşti“, spune avocatul, care completează că preferă domeniul navigaţiei profesiei pentru care s-a format pentru că pe barcă se râde foarte mult, oamenii se simt bine, spre deosebire de clienţii care apelau la el în calitate de avocat.

De fapt, cele mai multe poveşti legate de iahting sunt povestite cu înflăcărare; la terasa la care avea loc discuţia cu Drugan, într-o schimbătoare zi de vară în care ba era prea cald, ba ploua cu găleata, a intrat în vorbă un motociclist care s-a dovedit, la rândul său, pasionat de călătoriile pe mare. La intrarea în portul din Myconos, povesteşte motociclistul, arhitect de profesie, căpitanul bărcii pe care se afla a hotărât să ia pieptiş furtuna, într-o zonă îndeobşte cunoscută drept periculoasă. „Chiar şi grecii, care sunt foarte relaxaţi de felul lor, se agitau pe mal, pentru că nici ei nu fac astfel de manevre, aleg un drum mai ocolit, dar mai sigur“, spunea arhitectul, care în timpul furtunii coordona skipperul citind cordonatele pe telefonul inteligent, devenit mai nou cea mai răspândită unealtă de navigaţie.