Nivelul mediu la care preşedintele A.C.C.I estimează că se plasează o relocare este de 100.000 de euro, iar costurile pentru evaluare şi consolidare se plasează între 250 şi 500 de euro/mp. Astfel, cu o medie a preţului de 375 de euro/mp, investiţia în consolidarea unui spaţiu de 1.000 de metri pătraţi s-ar duce la 375.000 de euro. Potrivit lui Octavian Dura, cele 14 clădiri luate în calcul de asociaţia pe care o conduce au între 3.000 şi 4.000 de metri pătraţi, astfel că investiţia nu ar avea cum să depăşească 21 de milioane de euro. Spre comparaţie, cel mai recent inaugurat centru comercial al Capitalei a reprezentat o investiţie de 165 de milioane de euro, de aproape opt ori mai mult.

„Banii şi autorităţile sunt principalele probleme“, răspunde scurt Anda Barbu, reprezentanta clubului The Bankers, aflat pe strada Şelari şi deschis de omul de afaceri Sergiu Diaconu. Reprezentantul comercianţilor din Centrul Istoric crede că principalul motiv al lipsei de preocupare pentru consolidări şi de atragere a noi investitori este numărul de entităţi implicate în general în proprietatea acestor clădiri. „În majoritatea clădirilor din Centrul Istoric sunt trei entităţi implicate: 1 – persoană fizică; 2 – Primăria şi 3 – alţi proprietari, ca de exemplu locatarii.

Dacă oricare dintre aceste trei entităţi nu este de acord cu consolidarea, aceasta nu are loc. Aşadar, un imobil care are la parter un spaţiu comercial şi încă patru etaje locuinţe şi unde se află 16 proprietari, nu va fi consolidat dacă doar ocupantul spaţiului de la parter doreşte consolidarea.“ Dura nu crede nici în propunerea ca Primăria să consolideze spaţiul, atâta timp cât proprietarii sunt obligaţi ulterior ca timp de mai mult de două decenii să nu vândă imobilul. Oferă însă şi contraexemple, cum ar fi un hotel nou pe Strada Franceză, ce a fost consolidat, care are toate cele necesare funcţionării şi care va fi inaugurat în decembrie.

„Din punctul meu de vedere, Centrul Istoric este o zonă care va funcţiona întotdeauna, este punctul de atracţie numărul 1 în Bucureşti, după Casa Poporului“, răspunde Dura la întrebarea referitoare la posibilitatea unui apus timpuriu al acestei zone. Aduce ca argument faptul că, în zilele bune, numărul de vizitatori ajunge la peste 10.000 de oameni, iar numărul angajaţilor care lucrează aici depăşeşte şi acesta 10.000. Valoarea totală a afacerilor anuale ale centrului vechi se plasează în jurul a 150-200 de milioane de euro.

CINE SUNT PROPRIETARII DIN CENTRUL VECHI

„În ultimii ani, datorită soluţionării diverselor probleme legale (litigii, revendicări) ale clădirilor din Centrul Vechi, acestea au facut obiectul mai multor tranzacţii de vânzare-cumpărare. În momentul de faţă, majoritatea sunt deţinute de către proprietari privaţi locali“, descrie situaţia proprietăţii clădirilor din Centrul Vechi Liana Dumitru, associate director retail agency în cadrul Colliers International. Ea observă că factori precum numărul tot mai mare de vizitatori, locaţia centrală, cu accesibilitate foarte bună şi creşterea numărului de turişti din zonă după modelul marilor capitale europene i-au atras pe investitori, care au început să achiziţioneze clădiri, impulsionaţi de trendul ascendent al chiriilor în zonă. Pentru artera principală, Lipscani, spre exemplu, chiria medie este de 40-60 euro/mp/lună (pentru suprafeţe de aproximativ 100 mp), în scădere spre 20-40 euro/mp/lună pentru spaţii similare pe străzile secundare (Şelari, Smârdan, Covaci).  Proprietatea spaţiilor este împărţită între proprietari români, ce deţin majoritatea spaţiilor, investitori străini, dar şi primării – circa 40% din cele 14 clădiri cu bulină aparţin primăriei.

Unul dintre cei mai relevanţi antreprenori pentru această încrengătură de proprietari descrisă de reprezentanţii zonei este Iancu Argintoianu, proprietarul restaurantului Argentin (strada Blănari, numărul 9) – unde deţine parte din parter şi subsol, iar la etajele 1 şi 2 se află locatari al unei afaceri de catering (Blănari nr. 11) – clădire P+7, unde deţine spaţiul în care funcţionează, iar deasupra se află locatari, dar şi pubul din Blănari 13 unde deţine subsolul şi parterul, iar statul deţine etajele 1, 2 şi podul.

Este unul dintre primii oameni de afaceri care au sesizat potenţialul centrului istoric şi a pus bazele Argentin în perioada studenţiei, în 1992.  Argintoianu sesizează lacunele legislaţiei şi prin faptul că, în lipsa unei expertize recente, una dintre clădiri ar fi putut funcţiona în continuare. „Una dintre clădiri nu era încadrată în clasa I de risc seismic, nu avea bulină, dar am cerut eu expertiză şi s-a dovedit de fapt că se încadra în această clasă.“ La momentul discuţiei, se întorcea de la arhitectul ce se ocupa de expertizare, care i-a spus că, pentru o clădire care are 100 de metri pătraţi pe nivel, valoarea de consolidare este de 4,3 milioane de lei: „Vă imaginaţi că locatarii nu vor fi de acord să consolideze, chiar dacă e vorba de 25 de ani fără dobândă“, explică el motivul pentru care parteneriatul dintre stat şi privat – în care privatul este reprezentat de persoane fizice şi care presupune acordarea unui credit fără dobândă pe 25 de ani – nu va funcţiona. „Eu sunt un luptător, voi încerca să fac o consolidare proprie, o să fie mai greu pentru spaţiul unde avem un P+7, dar unde sunt coproprietar cu primăria, voi cere să îmi fac lucrările mele“, spune Argintoianu. În ce priveşte consolidarea spaţiului deţinut împreună cu primăria, spune că aceasta nu şi-a manifestat intenţia de a începe un astfel de demers.

George Remeş, actorul care a pus bazele Godot Café Teatru în 2010, în urma unei investiţii de peste 150.000 de euro, consideră că prezenţa bulinei ar fi nejustificată pe clădirea din 1937 devenită unul dintre locurile în care cei mai tineri dintre actori îşi desfăşoară spectacolele. „Am solicitat o nouă expertiză, cea anterioară a fost făcută la începutul anilor ’90.“ Crede că expertizarea se va încheia până de sărbători, iar deocamdată nu ştie dacă va putea să funcţioneze în mod normal până atunci. „Ar trebui ca cineva să se sesizeze totuşi şi să facă nişte expertize reale, nu putem să ne bazăm în 2015 pe expertize făcute în anii 90, dacă ne preocupăm serios de asta; cred că ar trebui să se facă expertizarea la toate clădirile vizate şi nu numai – sunt multe care nu au bulină şi poate ar merita“, observă el.
Alături de ceilalţi coproprietari ai Godot, este pregătit să se apuce de consolidarea clădirii, dar spune că este limitat de legile confuze şi de autorizaţiile care se eliberează greu: „La legea din 1994 (ordonanţa care prevede consolidarea clădirilor încadrate în clasa I de risc seismic, republicată în Monitorul Oficial în 2013 – n.r.) se prevăd nişte fonduri – care se vor da împrumut fără dobândă sau cu dobândă foarte mică – dar nu ne-a spus cineva unde sunt fondurile acestea, dacă se pot accesa, dacă sunt disponibile, pentru că suntem gata să ne apucăm, de asta facem şi expertiza, ca să venim cu soluţii de consolidare“.