De anul viitor, ne intoarcem la suta de lei. Din coada milionului vor disparea patru zerouri. Suntem ultima tara din Est care se incumeta sa ia o masura necesara de mai multi ani. Dar ce ne va aduce, de fapt, denominarea? Instabilitate si confuzie? Preturi mai mari? Sau, asa cum spera Banca Nationala a Romaniei, doar o moneda mai puternica.

Pentru Adrian Cristea, 55 de ani, jurnalist, una dintre cele mai placute amintiri este a momentului cand a aflat ca inghetata va costa de 20 de ori mai putin. Avea cinci ani pe atunci, varsta la care notiunea de "stabilizare", adica reforma monetara a Romaniei de acum 50 de ani, nu inseamna mai nimic. Pentru el nu conta ca lumea din jur era bulversata de schimbarea prin care trecea si ca unii oameni aveau sa piarda bani, neintelegand prea bine ce se intampla. 

"Mi-am uimit parintii cand am declarat ca leul devine de 20 de ori mai puternic. Nu intelegeau cum am facut calculul atat de repede, insa le-am explicat ca inghetata costa cinci lei, iar acum devenea 25 de bani... simplu, de 20 de ori mai putin", isi aduce aminte Adrian Cristea. 

Intre stabilizarea de atunci, adica schimbarea integrala a banilor, si denominare, prin care Romania va trece in luna iulie a anului viitor, exista mari deosebiri. Sperantele sunt insa aproape similare: ca romanii vor avea mai multa incredere in moneda nationala, ca inflatia va scadea, ca mersul afacerilor va fi accelerat.

Sperantelor le sunt asociate insa si temeri: ca populatia ar putea sa nu inteleaga clar despre ce este vorba, ca o parte din comercianti vor creste artificial preturile, ca se vor cumpara mai multi euro sau dolari, pentru o presupusa siguranta suplimentara. Ce inseamna, de fapt, aceasta denominare? Simplist, este doar o masura tehnica prin care Banca Nationala "taie" zerouri, in cazul Romaniei patru, din coada monedei nationale. Doar banii se schimba. Fizic, apar noi bancnote, reapar monezile, dar puterea de cumparare nici nu scade si nici nu creste ca urmare a acestei masuri. Spre deosebire de cazul altor reforme monetare, in cazul denominarii nu este nevoie ca oamenii sa faca vreun efort pentru a-si schimba banii, pentru ca acest lucru se va intampla de la sine, prin folosirea lor zi de zi. 

Practic, asa cum vechile bancnote de hartie au fost schimbate cu cele din plastic, la fel se vor schimba si leii vechi cu cei noi. Mai mult, in cazul banilor pastrati la banci, transformarea se face automat. Pentru cei care vor mai ramane, totusi, cu bani vechi dupa un an si jumatate, va exista in continuare posibilitatea schimbarii la Banca Nationala.  Au facut-o, in timp, multe tari, printre care Croatia, Polonia, Ucraina, Rusia si Bulgaria - pentru a le numi pe cele mai apropiate de noi. La inceputul anului viitor pe aceasta lista se va adauga si Turcia, care a decis ca este momentul sa renunte la sase zerouri din coada prea incarcatei lire turcesti. 

De ce este, totusi, atat de important acest moment al denominarii monedei nationale? Daca, in mod practic, tot ce se intampla este inlocuirea unei forme a banilor cu o alta, de ce se face aceasta schimbare si, mai ales, ce se asteapta de la introducerea leului greu? De ce leul devine mai "greu" si pentru cine? 

Raspunsul este, la prima vedere, evident: banii sunt bunul cel mai comun, si orice schimbare adusa acestora va afecta, intr-o forma sau alta, pe toata lumea. De la omul de rand, care va trebui sa se obisnuiasca din nou sa plateasca pentru o paine mai putin de un leu si pana la imaginea Romaniei, care nu va mai "cara" dupa ea mai multe zerouri decat incap pe tabelele internationale.

La baza unei piramide imaginare - fara pretentii stiintifice, ci doar plastice - a celor care vor simti pierderea zerourilor din coada leului poate fi plasat omul de rand. Care, de la data denominarii, nu va mai lua salarii de ordinul milioanelor, ci numai a sutelor de lei. Dar care, pe de alta parte, va plati pentru ceea ce va cumpara, la fel, sume tot cu patru zerouri mai mici. 

Pana aici, balanta ramane echilibrata. La acest nivel, cel mai important lucru - dorit, dar si posibil cauzator de probleme - este reactia imediata a oamenilor, impactul psihologic. "Mizam pe socul pe care aceasta schimbare il va produce, pentru responsabilizarea oamenilor cu privire la banii lor", explica Adrian Vasilescu, purtator de cuvant, asteptarile Bancii Nationale a Romaniei. 

Pentru ca, daca in prezent multi prefera sa nu mai ia rest o moneda de o mie de lei pentru a nu-si mai incarca portofelele, cand painea va costa un leu, moneda chiar va conta. Ceea ce, la nivel psihologic, se traduce printr-o crestere a increderii in moneda nationala, adica exact ceea ce isi propune Banca Nationala prin aceasta masura. Ce se va intampla, insa, daca reactia nu va fi una de crestere a increderii ci, dimpotriva, de scadere? 

Oamenilor nu le plac prea mult schimbarile, mai ales cand este vorba de banii lor, iar romanii raman inca foarte atasati de numerar. Desi sunt cativa ani de cand a fost introdus cardul de salariu, marea majoritate continua sa isi extraga banii de la primul ATM, si asta cat se poate de repede. 

N-ar trebui neglijata, si probabil nici nu va fi, reactia celor care vor ajunge la venituri sau pensii de o suta de lei (echivalentul unui venit actual de un milion). Cel putin intr-o prima etapa, pana cand acesti oameni vor intelege ca puterea de cumparare nu se va schimba, ca vor putea cumpara aceleasi lucruri cu noii bani, ramane sentimentul imediat de saracire. Mai ales ca, de cele mai multe ori, la orice schimbare monetara se modifica si forma banilor; in general se micsoreaza, pentru a usura folosirea lor. 

"Denominarea presupune doar modificarea monedei din punct de vedere al formei, aspectului si valorii. In realitate, moneda isi va pastra calitatile economice neschimbate. Cei ce vor judeca strict cantitativ vor intra sub influenta sentimentului de saracire aparenta - pentru ca vor schimba 10.000 de unitati vechi pentru o unitate noua", crede analistul financiar Florian Libocor. 

Un exemplu simplu ar putea fi schimbul a trei cuburi din aur goale cu un singur cub din aur, dar plin. La nivelul perceptiei vizuale, cand schimbi trei unitati pentru o unitate, ai cu doua mai putin dar, de fapt, cu acel cub plin se poate cumpara aceeasi cantitate de bunuri si servicii. 

Care ar putea fi, in acest caz, "refugiile" la care ar putea apela oamenii, in incercarea de protejare a bunastarii personale? "Sunt trei variante: cumpararea unei cantitati mari de bunuri de larg consum, cumpararea mai accentuata de valuta si, in mod rezidual, dar putin probabil, plasamentele la Bursa", crede Libocor. 

Daca in privinta ultimei variante lucrurile sunt destul de clare de la bun inceput - apetitul romanilor pentru operatiunile la Bursa fiind deja "renumit" -, plasarea banilor in valuta sau investirea lor in bunuri merita ceva mai multa atentie. Nu ar fi pentru prima data cand, in momente de instabilitate (sau percepute ca atare) oamenii migreaza catre monezi pe care le simt mai sigure. Ceea ce, pe termen scurt, ar putea genera o majorare a cererii de valuta si, implicit, o depreciere mai accentuata a leului. 

"Nu cred, totusi, ca oamenii se vor indrepta catre valuta la momentul denominarii. Depinde foarte mult de felul in care Banca Nationala va explica toate consecintele. In plus, daca va fi clar ca, dupa denominare, cursul nu se va rotunji, ci va fi exprimat cu patru zecimale, oamenii nu au de ce sa cumpere mai multa valuta decat de obicei", apreciaza Cristian Pirvulescu, dealer-sef la Banca Comerciala Romana. 

Opinia ca denominarea nu va aduce fluctuatii majore de curs este aproape generalizata la nivelul sistemului bancar. De exemplu, Liviu Olaru, senior dealer la ABN Amro Romania estimeaza ca in iulie 2005, luna denominarii, un euro va fi cotat la 43.050 lei. Adica mai mult cu doar 1% fata de iunie 2005 si cu 5% fata de valoarea actuala. In plus, Olaru estimeaza o scadere usoara a cursului in august 2005.

Daca insa oamenii vor decide sa se protejeze cumparand masiv bunuri de larg consum, pe piata ar putea aparea o cerere care sa depaseasca oferta interna. Cum economia romaneasca nu are inca forta de a echilibra de una singura balanta, singura varianta ramane cresterea importurilor. Apare, in consecinta, exact ultimul lucru pe care BNR si l-ar dori - deteriorarea balantei comerciale, presiunea pe curs si, eventual, cresterea inflatiei. Pentru ca, in acest caz, banii isi vor pierde cu adevarat din valoare, iar efectul nu va mai fi de aceasta data unul psihologic, ci unul foarte concret. "Nu cred, totusi, ca aceasta va fi reactia oamenilor, daca vor intelege ca banii lor nu sunt nici mai multi nici mai putini. Valoarea ramane aceeasi. In plus, oamenii cumpara mai mult cand au bani mai multi, nu atunci cand se tem ca raman fara", crede Adrian Vasilescu. 

Mai realista pare, in acest caz, temerea de crestere a inflatiei dintr-o alta sursa. Rotunjirea preturilor de catre comercianti pare sa fie sursa de inflatie de care se teme, cel mai mult, toata lumea. 

Acelasi lucru s-a intamplat, de exemplu, o data cu trecerea la euro in statele membre ale Uniunii Europene. Prin experiente similare au trecut si Bulgaria, si Rusia, si Polonia - practic mare parte dintre tarile care au realizat denominarea. Comerciantii au preferat sa renunte la multele zecimale ce au aparut in urma conversiei, evident, in favoarea lor.  Daca, spre exemplu, o paine care costa acum sapte mii de lei, nu va costa, dupa taierea zerourilor exact 70 de bani ci un leu, comerciantul va castiga, automat, aproape inca jumatate din valoarea painii respective. 

La fel de adevarat, afisarea preturilor atat in leu vechi, cat si in leu greu, ar putea diminua aceasta tentatie. Oamenii vor avea posibilitatea sa compare, la fata locului, corectitudinea transformarii. Ministerul Finantelor Publice, Autoritatea Nationala de Control si Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului vor sanctiona comerciantii care nu se vor conforma acestei dispozitii. Acest lucru nu elimina insa cu totul posibilitatea de crestere a preturilor, fie ca sunt exprimate in bani vechi, sau noi. La urma urmei, stabilirea preturilor este o decizie a comerciantului, iar momentul unei schimbari este cel mai "potrivit" pentru a face acest lucru.  

Pe un alt nivel al piramidei efectelor, la baza careia am plasat populatia, se afla companiile. Impactul asupra acestora, pozitiv sau negativ, nu mai este psihologic, ci mult mai concret. Se masoara in bani, resurse informatice, ore de munca, costuri pentru administrarea banilor. 

In primul rand, eliminarea a patru zerouri va usura intreaga procedura contabila. Pana la ce punct, ramane de vazut, in conditiile in care, in locul celor patru zerouri vor aparea zecimalele de dupa virgula. Dar, cel putin in privinta reducerii resurselor informatice sau a celor de hartie necesare pentru reflectarea unor sume de mii si miliarde, lucrurile sunt clare. La fel, simplificarea calculelor statistice, a manipularii banilor sau a intocmirii rapoartelor financiare sunt efecte la care nimeni nu va zice nu. 

Reversul medaliei - sau, in acest caz, al leului greu - sunt costurile pe care le implica pentru companii aceasta schimbare a banilor. In cazul celor care folosesc un sistem informatic - si numarul nu mai este deloc mic nici in Romania - un prim cost va fi cel de modificare a programelor. 

Pentru o perioada de sase luni de la introducerea leului greu, companiile vor trebui sa isi intocmeasca situatiile contabile atat in moneda veche, cat si in moneda noua. Situatiile financiare pentru anul 2005 se vor intocmi si se vor depune in moneda noua. Acest lucru presupune transformarea programelor folosite. 

"Vorbim, practic, de o noua valuta care va fi introdusa in sistemele informatice. Pentru perioada de exprimare dubla, exista rapoarte predefinite in program. In baza de date informatiile sunt insa pastrate in moneda de baza, adica leul vechi", declara Paul Paschievici, director al companiei Ciel, producatoare de programe de contabilitate. Pentru transformarea acestor date, este nevoie de cateva modificari in programul de baza, pe care compania le face gratuit in baza unui contract de mentenanta. Firmele care nu au un astfel de contract au doua variante: cumpararea unui nou software sau incheierea unui contract de mentenanta. Directorul Ciel apreciaza, pentru sfarsitul anului viitor, o crestere a numarului de astfel de contracte cu 20-30% in cateva luni consecutive. 

In plus, perioada de un an si jumatate in care preturile vor trebui afisate in paralel va fi cu siguranta un cosmar pentru marile magazine, pe rafturile carora nici acum nu mai incap toate etichetele cu preturi. Pentru aceeasi perioada, platile se vor putea face atat cu leii vechi, cat si cu cei noi. Lucru care, in opinia unor comercianti, va necesita adaptari ale caselor de marcat si ale programelor de gestiune. 

Cum se va reflecta, de exemplu, in contabilitate si pe bonul fiscal situatia in care un cumparator plateste atat cu bani vechi, cat si cu bani noi? Se vor emite doua facturi, sau se vor adauga doar cateva coloane celei actuale? In acest punct, "mingea" se afla in terenul Ministerului de Finante, care trebuie sa vina cu lamuriri in privinta formei pentru formularele fiscale si a procedurilor de lucru. Daca numarul mai mic de zerouri cu care trebuie sa opereze nu poate decat sa fie o veste buna pentru orice comerciant, nu toata lumea va fi la fel de fericita de numarul mai mare de monezi care va fi reintrodus. Acest lucru va ingreuna, foarte probabil, viata multor agenti de vanzare sau casiere. 

"Casele de bani din masinile noastre sunt construite numai pentru bancnote, deoarece in contractul cu banca este stipulat ca putem preda doar bancnote. Acestea se numara si se manevreaza mult mai simplu. La sumele pe care le incasam noi, va fi nevoie de saculeti in care o sa tinem banii?", se intreaba Razvan Mihai, angajat din domeniul distributiei de tigari.

In plus, pentru monezi nu exista masini de numarat bani, motiv pentru care acestea vor trebui organizate in fisicuri. Acest lucru, dupa cum estimeaza Razvan Mihai, va insemna inca o ora de munca pe zi. 

Exista, insa, si sectoare de activitate care se declara, nici mai mult, nici mai putin decat indiferente fata de denominare. De exemplu, pe piata imobiliara, unde marea majoritate a tranzactiilor se "gandesc" in diferite valute (in principal dolar si euro), schimbarea monedei nationale nu creeaza nici un fel de efect. Cel putin asa sustine Emil Giurgiu, presedintele Uniunii Nationale a Agentiilor Imobiliare.  

Piata imobiliara va fi insa unul din primele locuri in care se va vedea daca increderea romanilor in moneda nationala a crescut dupa denominare. Iar verdictul va fi unul pozitiv daca langa traditionalele preturi in dolari sau, mai nou, euro vor aparea si preturile exprimate in lei noi. 

Toate drumurile duc la Roma, si toti banii companiilor ar trebui sa ajunga la un moment dat, la banca. Nevoia de schimbare fizica a banilor ar trebui chiar sa aduca toti banii, albi sau mai putin, la lumina sau in conturi bancare. Daca acest lucru se va intampla, s-ar putea ca intreg costul denominarii sa nu mai conteze prea mult. 

Aflate pe un al treilea palier al piramidei ipotetice, bancile au ajuns sa fie sufocate de multimea de zerouri cu care opereaza si pe care, in opinia lui Radu Gratian Ghetea, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor (ARB), nici hartia nu le mai suporta.  Sistemele informatice pe care bancile le au in functiune au ajuns la un moment dat in faza in care numarul mare de zerouri nu mai corespundea cu standardele luate in considerare in sistemele informatice respective, iar consumul de hartie si de resurse informatice a devenit prea costisitor.

Comunitatea bancara, prin Asociatia Romana a Bancilor, a fost cea care a solicitat, inca din 2002, sa se ia masuri cu privire la reducerea numarului de zerouri. 

"Din pacate, s-a constatat ca e nevoie de o decizie politica, pentru ca s-a pus problema unor consecinte negative, care nu erau dorite in ani preelectorali sau in ani in care se dorea controlul foarte strict al inflatiei", admite Radu Gratian Ghetea. Anul 2005 pare, din acest punct de vedere, un an potrivit pentru realizarea acestei schimbari - nu este nici an electoral, iar inflatia este la un nivel considerat adecvat. 

De ce nu am mai avea, insa, un pic de rabdare, pentru ca schimbarea monedei nationale sa se faca direct pentru euro? In primul rand, adoptarea euro ca moneda in Romania nu este inca o certitudine. Sau chiar daca probabilitatea este destul de mare, orizontul de timp nu este clar. 

In prezent, cea mai mare bancnota romaneasca valoreaza aproximativ 25 de euro. O structura optima a cupiului (structura bancnotelor emise) ar situa aceasta valoare la 100 de euro. Diferenta se traduce, in ultima instanta, intr-o nevoie permanenta de a emite bancnote cu valori din ce in ce mai mari. Iar costurile emiterii unor noi bancnote ar fi, per ansamblu, mai mari decat cele implicate de denominare. 

Si pentru ca, intotdeauna, problema costurilor si a distribuirii acestora este cea mai "spinoasa", Adrian Vasilescu, purtatorul de cuvant al BNR, a tinut sa faca precizarea ca "toate platile pentru denominare se vor face din banii destinati politicii monetare. Acest buget nu poate fi folosit pentru nici un alt scop decat sustinerea politicilor BNR si, in cazul in care nu se consuma, se «evapora», pur si simplu". In esenta, principalele costuri pe care BNR va trebui sa le acopere se refera la tiparirea noilor bani si la realizarea campaniei de informare. In Bulgaria, spre exemplu, numai campania de informare a costat 200 de milioane de leva (aproximativ 100 de milioane de euro).

Daca tot ce este legat de tiparirea leului greu este considerat, in acest moment, secret de stat, despre campania de informare se vorbeste mult. Este si normal, deoarece realizarea obiectivului denominarii depinde de modul in care fiecare om, din cel mai indepartat colt al tarii, va afla si va intelege tot acest proces. Intr-o astfel de campanie se folosesc foarte multe mijloace de informare, al caror efect se incruciseaza si se completeaza. "Continutul mesajului trebuie foarte bine adaptat canalului pe care se transmite, pentru ca cei care il recepteaza sa obtina exact informatia de care au nevoie, in forma pe care o inteleg", este de parere Crenguta Rosu, Co-managing Partner la DC Communications. 

Mijloacele "clasice" de comunicare (televiziunea, radioul, presa) pot fi, toate, suporturi pentru transmiterea mesajului. Daca, spre exemplu, pentru persoanele foarte ocupate sau studenti se poate folosi Internetul, pentru populatia din comunitatile mai mici mesajul poate fi transmis de liderii acestor comunitati. Se mai pot folosi, in opinia Crengutei Rosu, caravanele, mai ales pentru zonele fara alte surse de informare sau cu un interes redus pentru astfel de probleme. 

Ce cred, insa, bancile, vizavi de faptul ca vor trebui sa cheltuie sume considerabile pentru trecerea la noua moneda? Costurile pentru modificarea sistemului informatic in sine nu vor fi exagerat de mari, crede Radu Ghetea, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor. Pentru modificarea ATM-urilor, a masinilor de numarat bani sau a celor pentru recunoasterea falsurilor, costurile ar putea fi insa mult mai insemnate. 

"In sistemul bancar e nevoie de pregatiri si de investitii importante. Tocmai de aceea, bancile trebuie sa stie din timp cum se va intampla acest proces, pentru a-si putea calcula cheltuielile si stabili bugetele", este de parere Steven van Groningen, presedintele  Raiffeisen Bank. 

Piramida efectelor este, in acest moment, aproape completa. Plecand de la baza (omul de rand), trecand apoi prin doua niveluri intermediare (companiile si sistemul bancar), piramidei ii mai lipseste doar "varful" - imaginea de ansamblu, adica imaginea Romaniei. Aici isi gaseste cel mai bine raspuns intrebarea "de ce leul devine mai "greu" si pentru cine?". 

Raspunsul e destul de simplu, dar foarte important la nivel de imagine. Se mizeaza, din nou, pe impactul psihologic. 

"In orice tara civilizata, cu economie de piata, trebuie sa existe un raport decent fata de valutele majore. Pentru momentul adoptarii euro, ar fi ideal ca trecerea sa se faca la o paritate de 1/3 sau 1/5", crede Drgos Cabat, Project Manager la UniCredit Romania.  Denominarea, ca masura monetara, nu va reduce spectaculos nici inflatia, nu va aduce nici mai multe investitii in tara si nici nu va face Romania mai competitiva. Conteaza, insa, ca leul nu isi va mai "tari" coada prin Europa, ca raportul cu alte monede nu va mai fi atat de disproportionat sau ca exportatorii romani isi vor vinde produsele si serviciile mai "scump". 

Cum se va echilibra balanta dintre dilemele denominarii si leul greu, ca "reprezentant" mai puternic al Romaniei in lume, ramane o intrebare al carei raspuns nu va putea sa il aiba nimeni cu certitudine pana la sfarsitul anului viitor, cel mai devreme. 

Pana atunci, romanilor nu le ramane decat sa isi modifice obiceiurile, sa isi schimbe portofelele sau sa isi intareasca dublura la buzunare, pentru ca leul va creste in greutate. La propriu si la figurat.