Binevenite in spatiile unde oferta a fost decenii de-a randul deficitara - cazul fostelor tari comuniste, avantajoase pentru consumatorul ocupat si incercat permanent de penuria timpului liber destinat cumparaturilor, supermarketurile apar ca o binecuvantare in satisfacerea nevoilor noastre prin promovarea asa-numitului comert modern.

Producatorii, furnizorii si consumatorii de pe pietele britanice, franceze si germane, unde puternicele lanturi de magazine europene au prins cele mai adanci radacini, sunt si primii care au resimtit acut efectele perverse ale dominatiei supermarketurilor si au cautat caile potrivite de solutionare. Voci efervescente ale asociatiilor de producatori si mici comercianti au dus in ultimii ani la investigatii initiate de catre autoritatile de concurenta.

Ele semnaleaza tot mai desele practici comerciale abuzive promovate pe propriile lor piete libere, invocand de cele mai multe ori lipsa parghiilor specifice de remediere. Asa se explica aparitia in aceste tari a solutiilor unilaterale pentru reglementarea abuzului de pozitie dominanta de pe piata comertului cu amanuntul de produse alimentare si nealimentare. Spre pilda, codurile de conduita au reprezentat solutia britanica (2000).

Legi specifice care interzic expres vanzarea produselor sub costurile de productie (Legea Galland, 1996), dar si a adaosurilor pentru servicii pe care distribuitorii le solicita abuziv furnizorilor (Legea Dutreil II, 2005) au caracterizat abordarea franceza . Nemtii au introdus nu demult un pachet de reforme legislative pentru a limita puterea marilor companii de a impune termenii si conditiile speciale “nejustificate si repetate” furnizorilor (2005).

Toate aceste eforturi nationale sunt subsumate de fapt principiului de transparentizare a conditiilor contractuale si de liber acces al producatorilor si furnizorilor la consumatorul european.

Sunt asteptate pe parcursul anului curent detalii din partea Directoralui General (DG) al Concurentei cu privire la efectele concentrarii pietei europene de retail, la intentiile sale de modernizare a politicilor de combatere a abuzului de pozitie dominanta pe piata cu amanuntul. Declaratia scrisa a Parlamentului European este mai degraba o chemare, procedural limitata ca dimensiune la maximum 200 de cuvinte.

Astfel, ea solicita initierea unei investigatii de catre DG Concurenta si eventuale reglementari pentru a proteja consumatorii, lucratorii si producatorii de orice abuz de pozitie dominanta sau de efectele negative identificate in cursul respectivei anchete. Daca se verifica acuzatiile europarlamentarilor vom asista, foarte probabil in mai putin de doi ani, la o noua directiva, dar numai dupa ce se finalizeaza analiza Comisiei Europene.

Se stie insa ca aceste anchete pot dura si ani de zile (de exemplu in Anglia, o ancheta in privinta pretului de comercializare al laptelui a durat aproape doi ani). Multi vor invoca apoi riscul ca pana la finalul comunicarii primelor rezultate, efectele sa fie tardive si sa nu mai fie de folos nimanui. Ei nu fac decat sa sugereze ca majoritatea povestirilor moderne fie incep bine si se sfarsesc prost, fie incep prost si se sfarsesc si mai prost. Pana nu vedem concluziile analizei DG Concurenta discutam doar ipotetic. Perpetuarea imobilitatii de pana acum nu ar face decat sa amplifice efectele negative semnalate.

Cert este ca mediatizarea problematicii practicilor comerciale abuzive induce o noua conduita supermarketurilor - pasibile a face obiectul unor viitoare sanctiuni -; a furnizorilor si producatorilor agricoli- care isi constientizeaza labilitatile colective si se vor organiza probabil in grupuri de negociere mai puternice; a consumatorului - mult mai atent la preturile si calitatea produselor comercializate in supermarketuri.

Nu in ultimul rand, atrage atentia autoritatilor din tarile unde piata comertului cu amanuntul este mai putin concentrata, asa cum este cazul Romaniei, ca exista riscuri asociate pe termen mediu si lung. Cota de piata cumulata a primilor 5 distribuitori cu amanuntul era de 30% in 2007. Ea urmeaza acum exploziv tendinta europeana, Romania fiind a treia destinatie atractiva pentru expansiunea marilor lanturi europene de magazine in urmatorii ani, dupa Rusia si Cehia .

Nu putem insa sa nu ne intrebam si care va fi reactia forurilor decizionale romanesti in aceasta privinta? Mai intai de toate, declaratia adoptata a fost transmisa de catre Parlamentul European atat Comisiei si Consiliului, cat si parlamentelor statelor membre, inclusiv Romaniei.

Fiind insa intr-un an electoral cred ca vom asista mai degraba la pasivitatea Parlamentului si al Guvernului Romaniei. Sper insa ca cel care se va autosesiza va fi Consiliul Concurentei si ca va demara o investigatie din oficiu pe piata romaneasca de retail. Presiunile asociatiilor de mici producatori sau a petitiei lansate de catre revista Prezent ar putea impulsiona lucrurile. Pana in prezent, din cate stiu, nu s-a intamplat nimic in acest sens.