Foarte probabil, mulţi l-ar condamna pentru că nu le cumpără de la producători locali sau naţionali. Şi totuşi, ambii ar ajunge la acelaşi rezultat din punct de vedere al ocupării forţei de muncă şi al competitivităţii. Această ipoteză preluată de la Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel, ne arată de ce nu este bine să recurgem la argumentul "preferinţei economice naţionale" atunci când luăm decizii privind politicile de investiţii sau economice. Într-un moment în care toate eforturile se concentrează pe consolidarea competitivităţii economiilor europene, ar trebui să analizăm câteva date:

- Treizeci de milioane de locuri de muncă europene - cu 50% mai multe decât în 1995 - există numai datorită schimburilor comerciale internaţionale. Această cifră va creşte, fiindcă restul lumii se va dezvolta mai rapid decât noi: în 2015, 90% din creşterea globală se va înregistra în afara Europei. Pentru a beneficia de pe urma acesteia, ar trebui să intensificăm schimburile comerciale internaţionale.

- Foarte multe produse "fabricate în China" conţin piese provenite din întreaga lume. În cazul unui iPhone importat din China, doar 4% din costurile de asamblare sunt înregistrate în China, 6% din piese sunt de origine americană, iar 17% de origine germană! În prezent, economiile au mai mult de câştigat din creşterea importurilor cu valoare adăugată decât din limitarea importurilor.

- Problema competitivităţii este în primul rând o chestiune de concurenţă între economiile dezvoltate, nu de dezvoltare a economiilor emergente. Europa, în general, a reuşit să îşi păstreze ponderea pe pieţele lumii în comparaţie cu ţările în curs de dezvoltare.

Însă Europa nu a valorificat nici pe departe toate posibilele avantaje ale comerţului liber: actuala agendă privind negocierea schimburilor comerciale ar putea atinge o valoare de 275 miliarde euro, echivalentul economiei Danemarcei. În acest scop, Europa a creat un program fără precedent de negocieri privind schimburile comerciale bilaterale pentru a promova schimburile reciproce şi pentru a facilita accesul companiilor europene la pieţele aflate în plină creştere. Prin urmare, schimburile comerciale reprezintă soluţia salvatoare a crizei, iar Europa ar putea profita de acest lucru prin aplicarea unei strategii care să vizeze atât schimburile comerciale, cât şi localizarea celei mai puternice producţii de valoare adăugată posibile în Europa.

Cu toate acestea, dezvoltarea comerţului presupune de fapt şi două probleme. Prima se referă la realocare: deşi sunt benefice pentru ocuparea forţei de muncă la nivel global, schimburile comerciale internaţionale ar putea impune celor care ocupă anumite locuri de muncă afectate de recesiune să se orienteze spre sectoare caracterizate de o creştere mai rapidă. Această problemă depăşeşte sfera comerţului: inovaţia creează astfel creştere şi, prin definiţie, aduce cu ea o schimbare a locurilor de muncă. Tranziţia din domeniul energetic determină dezvoltarea energiei ecologice, dar va determina o scădere în sectoarele cu consum intensiv de cărbune. Şi cerinţele privind siguranţa consumatorilor sau evoluţia gusturilor consumatorilor contribuie la o schimbare a locurilor de muncă. Prin urmare, ne confruntăm cu o imensă provocare: reinventarea modelului social dezvoltat în perioada postbelică şi adaptarea acestuia la noua ordine globală astfel încât să faciliteze ocuparea completă a forţei de muncă şi să ofere tuturor îndrumare pe tot parcursul vieţii profesionale oferindu-le orientare, formare profesională şi instruire de foarte bună calitate.

A doua problemă este dezvoltarea durabilă. Este internă, în primul rând: în general, ţările dezvoltate nu generează mai puţine emisii decât ţările în curs de dezvoltare şi au nevoie de produse "mai ecologice". Bineînţeles, adoptarea unor standarde de mediu mai stricte de către partenerii noştri este la fel de importantă. Europa ar putea încuraja această creştere prin trei metode simple: constituirea unui exemplu în acest sens, asigurarea cooperării bilaterale şi definirea unor reguli multilaterale. Recenta iniţiativă a APEC de liberalizare a comerţului pentru tehnologiile ecologice în cadrul unui nou acord OMC privind tehnologiile ecologice ar deschide noi perspective în această direcţie. În final, Europa ar trebui să ia în considerare şi efectele revoluţionare ale producţiei neconvenţionale de gaz pe pieţele energetice globale. Acest lucru contribuie şi mai mult la consolidarea politicii europene privind energia şi la dezvoltarea unei puternice politici industriale. Protecţionismul devine deseori tentant în perioadele de creştere limitată. După criza din 1929, a condus lumea într-o spirală de recesiune. Cu toate acestea, argumentele împotriva lui sunt mai evidente ca oricând, deoarece creşterea de peste 3% se observă doar în afara Europei. Această situaţie ne obligă să depunem eforturi în lupta împotriva schimbărilor climatice, dar şi în vederea reînnoirii modelului social pentru a-l adapta atât unei lumi deschise, cât şi economiei moderne - şi trebuie să acţionăm rapid, fiindcă lumea nu aşteaptă după noi.

Ferdinando Beccalli-Falco este preşedinte şi CEO al GE Europe.