Intamplarea face ca mi-a fost dat sa aud sau sa citesc in ultima vreme despre un concept care s-ar putea enunta in trei cuvinte: informatica reduce birocratia. Toata lumea pare convinsa ca lucrurile stau exact asa, desi inca n-am auzit pe cineva care sa aduca exemple concrete in aceasta privinta. Da, sunt de acord ca sisteme IT bine concepute si bine implementate pot aduce si chiar impune mai multa rigoare procedurilor birocratice, dar aceasta nu echivaleaza cu reducerea birocratiei. Dar cum toata lumea are oroare de birocratie (chiar si birocratii profesionisti), conceptul a fost ridicat la nivel de politica si de aici s-a nascut dorinta statului sa e-guverneze.

Problema cu eGuvernarea si cu toate marile proiecte care pleaca de aici este ca cei care le concep au in vedere implementari gigantice, la scara nationala. Ceea ce n-ar fi neaparat rau, daca nu s-ar simti dedesubt un puternic iz de centralizare, care influenteaza serios metoda adoptata. Sa ne imaginam implementarea unui sistem IT integrat (ceva din gama ERP) intr-o companie de talie mijlocie. Nu e lucru chiar usor: implica efort, costa ceva bani, iar beneficiile vin abia dupa o vreme. Daca replicam acest exemplu la nivelul unui stat, obtinem un proiect mamut, care are toate sansele sa fie abordat in maniera clasica: mai intai analiza si abia apoi implementarea. Pe langa birocratia deloc neglijabila pe care o implica, un astfel de proiect mai are un defect important: este imposibil de realizat in vremurile de azi. Pana cand se ajunge la o analiza de ansamblu, fie tehnologiile evolueaza pe cale naturala, fie o realizare revolutionara intr-un anumit domeniu schimba cu totul perspectiva. Trebuie luat totul aproape de la inceput si ciclul se repeta, bugetul este depasit, termenele sunt regandite... Sunt sceptic in general in privinta proiectelor foarte mari, dar daca sunt si gestionate de stat, atunci sansele de materializare le consider neglijabile.

Cum ar fi o incercare la nivel local? Zilele trecut am aflat ca tocmai orasul in care locuiesc vrea sa devina "Orasul Digital European", in care interactiunea (evident, digitala) dintre administratie, cetateni, institutii si mediul privat sa fie totala, nici mai mult, nici mai putin. O premiera mondiala. Cum stirea vorbea despre "un concept dincolo de Web 2.0 menit sa redefineasca stilul de viata" si asa mai departe, am clasat-o imediat la capitolul pompierismelor.

Am descoperit ca am fost cam aspru abia dupa ce am citit textul prezentarii sustinute de primar la Global Forum. Ceea ce este remarcabil in acest proiect este faptul ca administratia locala nu pare sa-si propuna sa faca totul, ci mai degraba sa propuna modelul, sa stabileasca cadrul si sa urneasca lucrurile, urmand ca jocul adevarat sa revina sectorului privat. Totul porneste de la un smart card contactless EMV, care sa fie nu doar un instrument de plata, dar sa stocheze si datele de identificare ale beneficiarului (semnatura electronica), care sa-i permita sa interactioneze cu institutiile si companiile care isi vor implementa sisteme compatibile. Cardurile ar urma sa fie emise de primarie si finantate de banci (co-branding), urmand sa fie distribuite gratuit cetatenilor. Daca o singura institutie (poate primaria) va reusi sa puna in practica un set de aplicatii care sa fie cu adevarat utile cetatenilor si totodata sa genereze economii sensibile, exista sanse ca modelul sa fie urmat si sa atraga cu adevarat cetatenii intr-un sistem care se dezvolta gradual.

Cu siguranta, mai e mult pana la Orasul Digital European, dar cred ca mult mai putin decat pana la eGuvernare. In primul rand, pentru ca sunt convins ca ideile bune iradiaza de jos in sus si aproape niciodata invers. In al doilea rand, este vorba despre modul cum se pune problema: se stabileste un standard (in cazul acesta cardul EMV), urmand ca aceia care doresc sa interactioneze sa-l implementeze. In al treilea rand, centralizarea sistemului este minimala, ceea ce deschide portile sectorului privat, care este singurul ce poate da viata unei initiative de acest fel. In fine, mai este un punct important: cetateanul contribuabil obtine inca de la primul pas al proiectului un beneficiu palpabil, un card utilizabil in servicii de e-banking.

Proiectul de la Targu-Mures poate fi privit si ca un fel de proiect pilot, din care se vor putea trage invataminte chiar si in caz de esec. In caz de succes, se poate constitui intr-un model, pentru ca pana la urma e vorba de eGuvernare la nivel local.