Am avut odata sansa sa asist pe viu la o prezentare sustinuta de Larry Ellison - seful suprem al companiei Oracle. A fost fascinant. Atunci am prins si sensul glumei care spune ca singura diferenta dintre Ellison si Dumnezeu este ca Dumnezeu nu se crede Larry Ellison. Nu credeam ca o prezentare de business se poate transforma intr-un veritabil show, in care protagonistul isi poate controla publicul ca un mare actor. Pana la urma e vorba de charisma. Unii o au, iar altii nu - de pilda, Bill Gates nu o are, desi este o personalitate proeminenta. Daca cineva din lumea tehnologiei il depaseste pe Ellison la capitolul carisma, acela nu poate fi decat Steve Jobs, despre care Budd Tribble - unul dintre colaboratorii sai apropiati la Apple si Next - spunea inca din 1981 ca genereaza un „camp de distorsiune a realitatii“: in prezenta sa realitatea devine maleabila si, astfel, poate convinge pe oricine de orice. Intre timp termenul a prins in toata presa si este adesea abreviat RDF (reality distortion field), fiind uneori aplicat cu un sens apropiat de „capacitate de manipulare“.

Uneori insa carisma implica si riscul de a ridica asteptarile la cote nerezonabile. Dupa ce anul trecut a fost lansat un produs revolutionar, iPhone, la recenta conferinta MacWorld - careia multi jurnalisti i-au schimbat numele in Jobfest - lumea astepta ceva inca si mai spectaculos. Nenumarate bloguri si reviste s-au avantat in predictii si speculatii. Au circulat chiar transcrieri (evident, apocrife) ale prezentarii pe care avea s-o sustina Steve Jobs. In cele din urma, scenariul anilor trecuti (exceptand 2007) s-a repetat: Jobs a electrizat sala pe parcursul conferintei, dupa care presa s-a aratat dezamagita, pretul actiunilor Apple a scazut, iar presa generalista a tras concluzia ca MacWorld a fost un esec - uitand insa si de scaderea generala a bursei in ianuarie si de miscarile speculative obisnuite in jurul unui eveniment major. Abia dupa vreo doua saptamani, cateva voci autorizate - printre care si Walter Mossberg de la Wall Street Journal - au venit cu cateva corectii, iar lumea a inceput sa-si reconsidere opiniile.

O prima observatie se leaga de faptul ca Jobs nu a vorbit la MacWorld nici despre faptul ca portabilele Apple au atins o cota de 20% pe piata americana, nici despre faptul ca noul Mac Pro vine dotat in standard cu doua procesoare Quad Core Xeon la 2,8 GHz, ceea ce-l face practic cel mai puternic PC din lume. De ce? Pentru ca Jobs considera mai important rolul Apple de a trasa tendinte si a impune mode, iar MacBook Air - poate cel mai sexy computer produs vreodata - exact asta se doreste. Asa cum ceea ce vezi pe catwalk nu vei vedea a doua zi pe strada, noul MacBook Air este o poveste despre ceea ce va fi comun in viitorul mediu. Nu are port ethernet? Ok, totul va fi wireless. Nu are unitate de DVD? La ce bun, cand totul (soft, muzica, filme) va veni prin retea? Are disc de doar 80 GB? De ce sa stocam local tone de multimedia cand avem optiuni mai bune? La urma urmei e un notebook ultraportabil (nu un sub-notebook, cum gresit l-a catalogat presa), pentru cei care se vor trendy si care, de regula, au un desktop pe birou.

Dar mai e ceva: interfata tactila, disponibila printr-un touchpad de mari dimensiuni, este prima inovatie importanta de la maus incoace. Un nou mod de a interactiona cu un computer obisnuit. Sa mai notam ca Apple a obtinut in ultimii ani numeroase brevete pentru tehnologii legate de ideea de „ecran tactil“, unele dintre ele fiind deja aplicate la iPhone si iPod Touch. In fine, merita amintit ca una dintre optiunile pentru MacBook Air este discul SSD (solid-state drive) de 64 GB, care este practic o memorie persistenta de gen flash, deci mica, usoara, rapida, cu componente fixe si consum redus. Problema este ca e foarte scumpa. Dar preturile scad, iar Apple pare sa aiba deja toate ingredientele pentru a produce mult-asteptatul „tablet PC“. Merita sa ni-l imaginam: un ecran tactil de dimensiunile unei coli A4, cu afisare verticala sau orizontala, mai subtire decat MacBook Air, cantarind cam cat o carte, fara componente in miscare, dotat cu wireless si bluetooth, echipat cu MacOS X si cu softuri de recunoastere a scrisului de mana, totul la un pret rezonabil. Fara indoiala, un astfel de tablet PC este unealta de vis a oricarui student si sansa lui Apple de a recuceri piata educatiei, pe care a dominat-o cu doua decenii in urma.