Exista un set de pilule mincinoase pe care le inghitim zilnic: minciunile politicienilor, ale jurnalistilor, ale sefilor, subalternilor si, ocazional, ale iubitilor. Adevarul poate face ravagii, minciuna mentine un echilibru de bun-simt. Un exemplu recent: cuvintele premierului maghiar Ferenc Gyurcsany care au aruncat Budapesta in aer: "Am mintit zi si noapte, dimineata si seara. Nu avem o optiune, pentru ca am reusit sa stricam totul. In Europa, nicio tara nu a facut prostiile pe care le-am facut noi. E evident ca am mintit in ultimii doi ani si ca nu am facut nimic in ultimii patru ani (...). Era cat pe ce s-o mierlesc cand ne-am facut ca guvernam un an si jumatate. Nu mai vreau sa continuam". Ce s-a obtinut prin difuzarea adevarului? O revolta care face rau Ungariei. Ce se intampla daca pe Gyurcsany nu-l apuca o criza de sinceritate intr-o sedinta de partid? "Adevarul" politic naste, se pare, huliganism.

Nu stim cu totii ca Parlamentul, Guvernul, Presedintia sunt institutii pline de tipi care nu fac absolut nimic? Care joaca Solitaire si asteapta sa vina un sef pentru a-i aplica o linguseala utila, care-i poate prelungi sejurul? Gandirea pentru binele tarii e o chestiune atat de abstracta, de putin verosimila, incat este foarte probabil ca orice politician sanatos psihic sa se gandeasca la un moment dat: "Cum Dumnezeu am ajuns eu sa conduc destinele unei tari? Sunt tot ala care bea o bere cu baietii sau care facea o miuta cu prietenii. Ce s-a schimbat? Poate am mintit mult si constant". Asa ca e mult mai bine ca un politician sa minta pentru a ramane consecvent, sa-si duca misiunea pana la capat. Minciuna lui e, de fapt, minunea democratiei: suntem asigurati astfel ca se lucreaza pentru binele nostru, al tuturor.

De multe ori, si in partea cealalta, a nemultumitilor, exista ipocrizie. Evident, sunt multi oameni indecent de saraci. Dar de multe ori protestele sunt organizate de tot felul de sindicalisti care indeplinesc rolul de marionete politice. Sunt inca traumatizat de o lista a celor care beneficiau, intr-un bloc din Drumul Taberei, de scutiri sau reduceri la plata intretinerii, "din motive sociale". Erau vreo 80% din totalul de platitori. Mai toti aveau in parcare masini mai scumpe de 10.000 de euro. Si se simteau bine sa plateasca la fel de putin ca o matusica de la etajul 1 cu o pensie de 3 milioane. Si ei minteau fara mila, ca si politicienii. Mai sunt apoi zeci de lideri de opinie care isi proclama neutralitatea, fiind aproape pe fata angajati la patroni cu ambitii politice. Trec de cel mai flagrant caz, Ion Cristoiu. Ma amuza doar incapatanarea in minciuna pe care multi inca o cred, cum ca analistii respectivi sunt un fel de sfinti plonjati periodic in talk-show-uri.

Un arbitru pe nume Luca a iesit in prima repriza dintr-un meci de liga a doua. A chemat capitanii de echipa si le-a spus ca el nu poate sa fure. Reactia FRF? Sa vina sa spuna cine l-a pus sa fure. Cand te apuci sa spui adevarul, devii un soi de clovn chemat la tot felul de reuniuni sa fii aratat poporului. Acel arbitru a facut un gest disperat. Putea sa minta in continuare. A preferat sa se retraga. Dar se fereste sa spuna direct un adevar care i-ar putea distruge viata - isi da sansa de a o lua de la capat. Daca ar face ce doreste Federatia, ar fi probabil sufocat in amenintari si procese de cei care i-au cerut sa fure.

Adevarul e si arma lui Gigi Becali, care practica terorismul verbal in numele adevarului. Care a crescut foarte mult in sondaje, dar pe care tot nu cred ca mai mult de 5-6% dintre romani il iau in serios. El practica sportul "adevarului". Spune tot: de fapt, isi marturiseste uneori propriile incalcari ale legii pentru ca a vazut ca nu i se intampla nimic (intr-o seara explica la Diaconescu mecanisme de fentare a fiscului). Dupa meciul Steaua-Dinamo si-a declarat singur o infractiune: "Corpodean e un spagar, se stie ca e hot. Daca ma va da in judecata o sa fac eu un autodenunt, o sa spun ce am facut eu cu el mai demult". As prefera sa traiesc intr-o tara in care unul ca Becali sa fie nevoit sa minta de frica justitiei. Daca Becali ar minti, ar fi semnul unui pas important catre civilizatie.

Sa mai amintesc de rolul minciunii intr-o relatie amoroasa? Toti spun ca cel mai frumos este la inceput. De ce? Pentru ca atunci minciuna este delicata, politicoasa. Pentru ca ea se preface ca moare dupa baut cu prietenii la meci. El se preface ca e foarte interesat de discutiile despre shopping, despre ce au mai facut prietenele ei. Sunt cele mai frumoase minciuni si momente. Cand incep sa apara adevarurile, relatia incepe sa scartaie.

Cred ca avem mai multa nevoie de minciuni civilizate decat de adevaruri rudimentare. Stim cu totii ca mintim, nu avem nevoie sa ne-o spunem unii altora. Adevar nu inseamna ca unul sa vina la celalalt si sa spuna: "Stii, te-am mintit!". Atunci incepe haosul. Minciuna e o forma avansata de civilizatie. Nu glumesc. Sau poate mint.