Nu inteleg rostul francofoniei. Sau il inteleg, e un prilej de periaj diplomatic intre tari dintre cele mai diverse, aflate pe diverse pozitii: foste sclave, surori vitrege, surori europene ale Frantei.

Desi un intreg oras a fost batut la cap doua saptamani cu posibile efecte ale francofoniei, ni s-au revelat ciudate adevaruri despre noi sau despre ei. Sa incepem cu adevaruri pe care le stiam de mult timp si noi, si ei: romanii sunt mult mai mult anglofoni decat francofoni. Internet, filme, muzica, tot divertismentul si mediul de informatie este aproape confiscat de engleza (daca circuli cu o masina frantuzeasca, nu devii francofon). Apoi, multi romani au devenit cunoscatori de italiana sau spaniola datorita conditiilor de munca mai indulgente din tarile respective.

Francofonia imi pare tipicul eveniment de umflat in pene, despre care ni se povestesc tot soiul de avantaje greu palpabile. Marele public are acces doar la cateva evenimente muzicale, si acelea fara mari rezonante francofone: Akcent si Zdob si Zdub. Avem invitati din Africa de care, cu tot respectul, n-am auzit niciodata - nici un artist francez celebru. Or, un mediocru, precum cel care va scrie, dupa astfel de superficialitati se ghideaza in general. Nu vreau sa-mi consum rezervele de snobism pe nu-stiu-ce muzicant congolez. Se proiecteaza si filme ca "Amélie" (foarte bun, dar difuzat pana la saturatie la TV). Aproape tot ce inseamna contact cu marele public e o mare prafuiala. Seamana a Cantarea Romaniei incropita in mare graba. Nu are vreun efect palpabil pentru bucuresteni, in afara de trafic. Are, cica, un efect prin fondurile atrase din organizare.

Dimensiunea esentiala a Francofoniei este, evident, cea diplomatica. Multe VIP-uri politice (inclusiv un dictator african care dorea sa-l reintalneasca pe Ceausescu si a constatat cu amaraciune ca nu mai e printre noi) vin sa-si dea mana si sa discute chestiile alea foarte secrete si plicticoase (noua nu ni se arata decat strangerile isterice de mana de la final). Mai vin primari din toata lumea si fac schimb de experienta. E, de fapt, un soi de vacanta politica intr-un Bucuresti mohorat acoperit de ploaie marunta si deasa.

PAUZA DE MEDITATIE. De ce nu s-au facut evenimente cu adevarat populare? De ce nu au venit si artisti importanti francofoni? Franta are o muzica extraordinara, francezii sunt foarte buni in zone dintre cele mai variate, de la hip-hop la muzica electronica si rock alternativ. Nimeni din francofonia comestibila nu a fost prezent in Bucuresti. A fost o reuniune bombastica din care vom retine o isterie media care a tinut bucurestenii in case si a lasat strazile pustii (s-a vazut puterea infioratoare pe care o are televizorul in Romania). A fost un eveniment care va fi  asimilat cu girofare, gramezi de politisti si sepepisti zelosi, diplomati scortosi, evenimente inaccesibile. Si Zdob si Zdub, fara Voronin.

Media au gasit o singura latura delicioasa a francofoniei: aceea de a demonstra faptul ca nu avem nici o treaba cu limba franceza. O viziune corecta, in fond, nu doar tabloidala. Si mai corecta ar fi fost invitarea unor lingvisti nevirusati de aberatii nationaliste care sa discute putin si mult trambitata latinitate a limbii romane: sa amintim doar observatiile istoricului Lucian Boia despre proportiile influentei slave in vocabularul romanesc. O limba cu origini latine, dar atipica in familia latinitatii, o ignorare totala a francezei in ultimii 20 de ani (iar generatiile vorbitoare de franceza de salon din perioada interbelica s-au stins, din pacate), multa bascalie pe seama organizatorilor care aveau probleme si cu propria limba. Nu cred ca se va apuca cineva de invatat franceza dupa aceasta reuniune. Dar politicienii romani au se pare o obsesie: vor sa fie bagati in seama. Le recomand sa organizeze si o intalnire a tarilor slave - proportia cuvintelor de origine slava din vocabularul romanesc ne indreptateste sa facem acest lucru.

FRANCEZA IN AMERICA. Un exemplu celebru de folosire a francezei a aparut intr-unul din episoadele Matrix in care un personaj negativ ii explica lui Neo farmecul acestei limbi: poti lega si varia injuraturile intr-un soi de incantatie eleganta a imprecatiei. Pasajul e amuzant. Explica multe din imaginea aroganta a "frantuzescului" mai ales in mediile americane. Acel americanesc "scuzati-mi frantuzeasca" (in traducere literala) stim cu totii ce inseamna. Si, ca sa fim intelesi, franceza mi-e foarte draga (nu si adunaturile de diplomati), am studiat-o patru ani la Litere si n-am avut ocazia s-o vorbesc aproape niciodata (tot engleza invatata de la MTV m-a salvat). Unul dintre pasajele memorabile din literatura universala apare in romanul germanului Thomas Mann, "Muntele vrajit". Cand eroul, Hans Castorp, prinde momentul sa-i vorbeasca femeii iubite, Clavdia, o face in limba franceza, limba conversatiei amoroase, limba nuantelor si a preciziei, in acelasi timp. Va recomand macar acel pasaj frantuzesc scris de un german, daca nu aveti chef si timp de intreaga istorie. In rest, pentru toti francofonii din lume, Have A Nice Life!