Scene desprinse parca din timpul Marii Crize din America: clienti panicati curgand spre sucursalele din toata tara ale Northern Rock, disperati sa-si retraga banii inainte sa fie prea tarziu. "Cand se intampla asa ceva, nu poti sa nu te gandesti ca se intoarce roata si incep sa iasa la iveala problemele", spune Helen Levenson, 71 de ani, o clienta a bancii Northern Rock care si-a lichidat contul, in ciuda asigurarilor date de ministrul de finante Alistair Darling ca toate depozitele clientilor sunt in siguranta.

Ultimele doua decenii, o perioada in care creditele au fost luate foarte usor si au fost cheltuite la fel de usor, au fost o perioada de schimbari spectaculoase in atitudinea fata de bani a consumatorilor britanici. Valori aparute in perioada postbelica a rationalizarii, economisirii si productiei in loc de consum au lasat locul unei filozofii mai relaxate.

Northern Rock, al cincilea creditor ipotecar ca marime din Marea Britanie, este doar una dintre multele banci care au alimentat apetitul de cheltuieli al britanicilor, facand din obtinerea creditelor ipotecare o bagatela. In cazuri extreme, intr-o piata care a parut capabila doar sa urce, cumparatorii au fost lasati sa imprumute chiar si 125% din valoarea noii lor case.

"Nu mai exista un stigmat social sau vreo teama legate de imprumuturi", spune Chris Tapp, director adjunct la Credit Action, o organizatie non-profit care consiliaza oamenii in probleme de credite. "Am vazut economia crescand cu ajutorul banilor si al creditelor obtinute usor si asta a schimbat cultura si modul cum oamenii isi cheltuie banii - a devenit cultura lui «cumperi acum, platesti mai tarziu»."

Acesta e modul cum functioneaza toate societatile de consum moderne, fireste. Dar se remarca mai usor in Marea Britanie, pentru ca este vorba de o evolutie relativ recenta si de o ruptura vizibila fata de trecut. O tara unde obiceiul era sa te mandresti cu economisirea este acum inundata de un sold de credite de 2,75 mii de miliarde de dolari - cea mai mare rata de indatorare raportata la venitul individual inregistrata pe ansamblul tarilor dezvoltate.

"Oamenii se simt bine cu datorii", spune Cliff Wild, trecand prin fata sucursalei Northern Rock din zona Mayfair, in vreme ce clientii bancii asteapta afara sa-si retraga depozitele. Wild, in varsta de 44 de ani, si-a facut o ipoteca de 95% din valoarea imobilului, dar spune ca e bogat, cel putin pe hartie: proprietatea lui valoreaza acum de trei ori mai mult decat facea in urma cu zece ani, cand a cumparat-o.

In termeni de consum, Marea Britanie este acum aproape de nerecunoscut in comparatie cu inceputul anilor '90. Pana in 1994, spre exemplu, magazinelor le era interzis sa deschida duminica, acum li se permite un program de sase ore. Proprietarii de magazine erau renumiti, pe drept sau pe nedrept, pentru atitudinea lor nepoliticoasa. Chiar si in Londra, livrarile la domiciliu erau, in mare parte, un lux greu accesibil. Acum consumatorii sunt rasfatati cu oferte. Pietele somnolente ale oraselor au fost transformate in zone de shopping cu aceleasi lanturi de magazine pe strada principala, multiplicandu-se pana la refuz in toata tara.

Londra este plina de magazine premium si de servicii de lux croite pe gusturile oamenilor inimaginabil de bogati din Orientul Mijlociu si din Rusia care au dat iama aici. City of London, centrul indiscutabil al pietelor financiare europene, este inundat de bani. Desi Londra nu e inca un oras cu activitate 24 de ore din 24, ca New Yorkul, supermarketurile de aici sunt deschise tot timpul (cu exceptia duminicilor) si toate fac livrari la domiciliu.

Ca semn al schimbarilor, mii de cumparatori frenetici au dat buzna in mai pe Oxford Street la filiala Top Shop, un lant foarte larg raspandit de magazine de imbracaminte, zbatandu-se sa fie primii care cumpara articole din noua colectie de haine Kate Moss - chiar daca stiau ca hainele erau disponibile si online si urma sa fie vandute si la celelalte magazine ale retelei.

Linda Yueh, profesor de economie la London Business School, spune ca oamenii au cheltuit mai mult decat si-au permis in mare parte pentru ca preturile caselor lor - si, prin urmare, perceptia despre propria lor avere - au crescut atat de mult. In iulie, costul mediu al unei case in Marea Britanie era de 219.000 de lire sterline (313.150 de euro), comparativ cu 177.000 de lire sterline (253.100 de euro) cat era in iulie 2004, potrivit Consiliului Creditorilor Imobiliari. Costul mediu al unei case in zona metropolitana a Londrei este de 344.000 de lire (491.890 de euro), comparativ cu 266.000 de lire (380.350 de euro), cat era cu trei ani inainte.

"Daca te simti mai bogat, chiar daca este o bogatie amanata, esti dispus sa cheltuiesti mai mult pe credit", spune Yueh. Din pacate, veniturile nu au tinut pasul cu bogatia de pe hartie si multi dintre cei care s-au imprumutat pe aceasta baza se chinuiesc acum sa-si plateasca datoriile.

Dupa episodul de panica al depunatorilor care au retras de la Northern Rock, unul din cei mai mari creditori ipotecari din tara, peste 2 miliarde de lire sterline (2,85 miliarde de euro - circa 8% din totalul depozitelor) in numai trei zile, guvernul si Banca Angliei au facut tot ce au putut ca sa linisteasca temerile consumatorilor, promitand garantarea integrala de catre stat a depozitelor. Mervyn King, guvernatorul Bancii Angliei, a declarat unui comitet al Camerei Comunelor ca aceste probleme "nu au avut un efect durabil asupra sistemului bancar britanic". Dar pentru oamenii care asteptau la coada sa-si scoata economiile de la sucursala Mayfair a bancii Northern Rock, aceste cuvinte n-au reusit sa aduca prea multa liniste. "Oamenii traiesc cu mult peste posibilitatile lor si asta nu poate merge la nesfarsit", spune Caroline Warrick, 45 de ani.

Dar Wild, cel cu ipoteca de 95%, spune ca a vrut sa le dea copiilor lui o viata mai buna decat cea pe care a avut-o el cand era tanar. "E foarte usor sa tot cumperi, sa cumperi si iar sa cumperi", spune Wild. "Abia la sfarsitul lunii vezi totalul si iti dai seama ca ai cheltuit mai mult decat ai castigat."

Traducere si adaptare: Mihai MitricA