In august, deflatia perpetuata de-a lungul ultimului deceniu a potolit in cele din urma orice avant in economia Japoniei si a facut ca aceasta sa coboare si de pe locul al doilea in topul economiilor lumii, loc pe care il ocupa de multa vreme. China a ajuns pe locul al doilea, in urma Statelor Unite, dar unii economisti avertizeaza ca si economia americana ar putea fi afectata de deflatie. Intre timp, recentele semne ale unei redresari in economia japoneza par sa paleasca: din aprilie pana in iunie, cresterea n-a depasit un anemic 0,1%.

Iar un yen care se intareste si care afecteaza Japonia, facandu-i exporturile mai putin competitive, i-a determinat pe multi sa ceara bancii centrale sa relaxeze si mai mult politica monetara pentru a impulsiona afacerile si chiar sa solicite o interventie a guvernului pe piata valutara (interventie care a avut loc, in cele din urma, pentru prima data din 2004 incoace; Banca Japoniei a vandut saptamana trecuta yeni si a cumparat dolari in limita unei sume estimate la 20 de miliarde de dolari).

Economistul Milton Friedman a avut la un moment dat propunerea, ajunsa celebra, sa fie aruncati bani dintr-un elicopter pentru a-i determina pe consumatori sa-si croiasca drum prin deflatie, acea scadere concomitenta a preturilor si salariilor care poate antrena, in cerc vicios, ani intregi de stagnare si de apatie a economiei. La 23 august, sperantele referitoare la o actiune hotarata au fost spulberate insa, cand premierul Naoto Kan si guvernatorul Bancii Japoniei, Masaaki Shirakawa, au decis sa inlocuiasca o mult-anticipata intalnire cu o convorbire la telefon pret de 15 minute, timp in care s-au pus de acord "sa comunice indeaproape" in continuare.

"Nici nu s-a pus problema" de o interventie pe curs in timpul conversatiei lor, le-a spus reporterilor Yoshito Sengoku, purtatorul de cuvant al guvernului. Indicele Nikkei a cazut la 23 august cu 0,68%, pana la 9.116,69 puncte, cel mai mic nivel din acest an, ca urmare a comentariilor lui Sengoku. Yenul a continuat sa oscileze aprope de maximul ultimilor 15 ani, la 85,35 yeni pentru un dolar american.

"Guvernul a adoptat din nou o atitudine de expectativa", e de parere Norio Miyagawa, senior economist la Mizuho Securities Research and Consulting. "Adevarul e ca nu exista o solutie minune, dar pietele sunt dezamagite ca nu se face nici macar un singur pas." Intr-adevar, desi oficialii japonezi au fost indelung criticati ca se misca prea greu si timid, acum se pare ca le-au mai ramas putine optiuni viabile, indiferent de cat de bune le-ar fi intentiile de a le incerca.

In Statele Unite se poarta o dezbatere sustinuta daca economia americana se confrunta sau nu si ea cu riscuri deflationiste, si daca Rezerva Federala ar trebui sa faca mai multe pentru a se asigura ca economia nu cade intr-o capcana similara. Unele dintre aceste temeri ar putea fi exagerate. Dar un studiu indelung citat al lui James Bullard, presedintele Rezervei Federale din St. Louis, a avertizat ca economia americana risca sa se trezeasca "incorsetata intr-un scenariu deflationist de tip japonez in urmatorii cativa ani".

Experienta Japoniei arata ca deflatia poate parazita o economie si poate fi extrem de greu de inlaturat. In Japonia, companiile raman nesigure cu privire la volumul investitiilor, pentru ca deflatia nu le permite sa aproximeze corect cat de mult vor putea sa vanda si la ce preturi. Gospodariile au putine motive sa cheltuiasca, stiind ca bunurile si serviciile se vor face tot mai ieftine pur si simplu pe masura ce asteapta.

Reducerea cheltuielilor de consum, pe de alta parte, adanceste deflatia, intrucat companiile sunt fortate sa coboare preturile intr-un efort de a atrage cumparatorii. O populatie imbatranita si tot mai putin numeroasa face ca nivelul cererii sa ramana in mod natural scazut. Acelasi efect il au temerile legate de locurile de munca, salarii si pensii, care ii indeamna pe consumatori sa stea in expectativa si sa economiseasca in loc sa cheltuiasca.